Arhive lunare: Februarie 2011

Un om curajos

Man silhouette

Luptându-mă cu fricile mele, am descoperit curajul, iar străduindu-mă mereu să mă depășesc, m-am descoperit pe mine. Iată câteva dintre concluziile la care am ajuns din experiență:

Un om curajos…știe că viața e prea scurtă pentru a trăi în ezitare

Un om curajos… are grijă de visul său ca de-o floare care înflorește o dată în viață

Un om curajos…nu le permite celor care n-au curaj să-i discrediteze visele

Un om curajos nu e un om fără frică, ci un om care nu-și ascultă frica

Pentru că știe că frica nu i-a adus niciodată satisfacțiile pe care i le-a adus curajul.

Un om curajos…nu caută comoditatea, ci caută mereu să învețe pentru a evolua

Pentru un om curajos…lumea asta e prea mică pentru a-l trage în jos.

Un om curajos…știe că reușita nu constă în cât de multe faci, ci în atitudinea cu care faci

Un astfel de om nu stă mult pe gânduri când ia o decizie, pentru că știe că intuiția e mai presus de gânduri

Un om curajos… are o inimă puternică, pentru că vede lumea cu inima, nu doar cu mintea

Cu un om curajos…oricine se simte în siguranță și se bucură de compania lui

Pe un om curajos…nimic nu-l întoarce din drum, odată ce și-a stabilit destinația

Un om curajos…nu speră, ci știe că va obține ceea ce își dorește

Unui om curajos…credința îi dă certitudine, exercițiul îi dă putere, iar iubirea îi dă aripi

Alege curajul… căci nu s-a ridicat niciodată vreo statuie în cinstea Fricii.

Amintește-ți mereu că frica e prea slabă în comparație cu puterea dinăuntrul tău! Curaj!

 

Un comentariu

Din categoria Lectii

Despre iubire…si cam atat

desaturated-rose

De-a lungul timpului s-au scris atât de multe despre iubire…Cel mai elogiat sentiment, cel mai des exprimat în poeme, cel mai pictat și cu toate astea…nu poate fi cuprins. Cuvintele, aceste instrumente atât de puternice devin neputincioase în fața iubirii, precum umbra unei flori în fața unui munte…

Și totuși m-am hotărât să scriu, pentru că n-am cunoscut până acum ceva mai puternic, mai nobil și mai frumos decât iubirea. Acolo unde ego-ul dezleagă, iubirea leagă, ca o fundă roșie pe un buchet de flori; acolo unde frica se opune, iubirea se abandonează; acolo unde nu mai e loc de aspirație, apare iubirea ca inspirație; acolo unde boala distruge, iubirea vindecă, iar acolo unde lacrimile curg, iubirea apare cu un zâmbet.

Atunci când cuvintele sunt de prisos, iubirea devine poezie, atunci când notele muzicale nu se mai aud, iubirea devine cântec; atunci când mângâierile se joacă, iubirea devine dans. Dar atunci când doar tăcerea dintre doi îndrăgostiți vorbește…atunci poți spune că într-adevăr iubirea sărbătorește. Nu e nevoie de o zi anume în calendar…

Nu vă vorbește un specialist în iubire, ci un suflet care a descoperit că iubirea e una singură, ea nu începe și nu se termină niciodată, ea nu cunoaște verbul a avea, ci doar a fi. Iubirea nu-l vede pe celălalt împărțit în calități și defecte, ci îl vede ca pe un întreg, ea nu face diferența între bine și rău, căci ea e dincolo de dualitate. Ea pur și simplu este sau nu este. Dacă nu este…apare frica și suferința.

Mulțumesc din inimă celui care mi-a arătat că iubirea se conjugă întotdeauna cu inima. Te iubesc, chiar dacă două cuvinte nu pot cuprinde asta Winking smile

 

Un comentariu

Din categoria Lectii

Bucuria de a imparti- o lectie de la animale

IMGP6410

E februarie, în aer plutește un iz de primăvară, iar păsărelele au început să-și cânte din nou fericirea. Plecând urechea de parcă aș fi auzit o melodie superbă, am privit pe geam și le-am observat…Oare și-a pus cineva întrebarea de ce aceste păsărele stau pe lângă niște blocuri lipsite de viață, pe doi copaci uitați “din întâmplare” în spate?

Bineînțeles că aici au mari șanse să primeasca de mâncare. Da, acei miezi pe care-i aruncăm zilnic la gunoi le-ar putea hrăni fără probleme. La prima vedere ai zice că-s niște micuțe cerșetoare mai puțin insistente decât oamenii cerșetori, dar oare nu ne dau în schimb trilul lor minunat, adică ce știu ele să facă mai bine din nastere?

Mărturisesc că în ignoranța mea, nu mi-am pus problema să hrănesc păsările care se perindau pe la geamuri, până în ziua în care mi-am luat un iepuraș foarte drăguț. Lăsându-l să locuiască pe balcon, am observat că un porumbel venea des la el. „Normal că vine”, m-am gândit, că doar iepurașul avea un bol cu cereale, iarbă și apă.

Atunci am observat un lucru care m-a surprins : iepurașul se uita foarte relaxat cum porumbelul îi ciugulește cerealele preferate și nu părea deranjat absolut deloc, din contră. Cu timpul, același porumbel venea zilnic la el, ținându-i companie, în timp ce alți porumbei nu păreau deloc interesați să-l viziteze.

Așa am primit eu o lecție de compasiune și de prietenie de la două animale total inofensive, lecție pe care n-am s-o uit niciodată. De altfel, cuvântul “companie” provine din latină: co + panis, ceea ce s-ar traduce “pâine împărită în două”. Cu alte cuvinte, cel care-ți ține companie e cel cu care iti imparti painea, lucru pe care animalutele l-au inteles fara sa cunoasca limba latina. Smile

De atunci mă gândesc de două ori înainte să arunc resturi de mâncare sau miezi de pâine,  pentru că același porumbel e încă pe balustradă și îi simt deseori privirea întrebătoare. Nimic nu se compară cu bucuria pe care o simt când văd porumbei și vrăbiuțe, bucurându-se de masă ca de o mană cerească, o masă atât de infimă pentru ochiul uman.

Iepurașul a plecat, balconul e pustiu acum pe timp de iarnă, dar uneori zăresc porumbelul dormind exact pe locul unde obișnuia să stea iepurașul gânditor cu urechile ciulite ca două antene. Cine știe ? Poate ca încă își mai așteaptă prietenul…

IMGP5301

8 comentarii

Din categoria Lectii