Bucuria de a imparti- o lectie de la animale

IMGP6410

E februarie, în aer plutește un iz de primăvară, iar păsărelele au început să-și cânte din nou fericirea. Plecând urechea de parcă aș fi auzit o melodie superbă, am privit pe geam și le-am observat…Oare și-a pus cineva întrebarea de ce aceste păsărele stau pe lângă niște blocuri lipsite de viață, pe doi copaci uitați “din întâmplare” în spate?

Bineînțeles că aici au mari șanse să primeasca de mâncare. Da, acei miezi pe care-i aruncăm zilnic la gunoi le-ar putea hrăni fără probleme. La prima vedere ai zice că-s niște micuțe cerșetoare mai puțin insistente decât oamenii cerșetori, dar oare nu ne dau în schimb trilul lor minunat, adică ce știu ele să facă mai bine din nastere?

Mărturisesc că în ignoranța mea, nu mi-am pus problema să hrănesc păsările care se perindau pe la geamuri, până în ziua în care mi-am luat un iepuraș foarte drăguț. Lăsându-l să locuiască pe balcon, am observat că un porumbel venea des la el. „Normal că vine”, m-am gândit, că doar iepurașul avea un bol cu cereale, iarbă și apă.

Atunci am observat un lucru care m-a surprins : iepurașul se uita foarte relaxat cum porumbelul îi ciugulește cerealele preferate și nu părea deranjat absolut deloc, din contră. Cu timpul, același porumbel venea zilnic la el, ținându-i companie, în timp ce alți porumbei nu păreau deloc interesați să-l viziteze.

Așa am primit eu o lecție de compasiune și de prietenie de la două animale total inofensive, lecție pe care n-am s-o uit niciodată. De altfel, cuvântul “companie” provine din latină: co + panis, ceea ce s-ar traduce “pâine împărită în două”. Cu alte cuvinte, cel care-ți ține companie e cel cu care iti imparti painea, lucru pe care animalutele l-au inteles fara sa cunoasca limba latina. Smile

De atunci mă gândesc de două ori înainte să arunc resturi de mâncare sau miezi de pâine,  pentru că același porumbel e încă pe balustradă și îi simt deseori privirea întrebătoare. Nimic nu se compară cu bucuria pe care o simt când văd porumbei și vrăbiuțe, bucurându-se de masă ca de o mană cerească, o masă atât de infimă pentru ochiul uman.

Iepurașul a plecat, balconul e pustiu acum pe timp de iarnă, dar uneori zăresc porumbelul dormind exact pe locul unde obișnuia să stea iepurașul gânditor cu urechile ciulite ca două antene. Cine știe ? Poate ca încă își mai așteaptă prietenul…

IMGP5301

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Lectii

8 răspunsuri la „Bucuria de a imparti- o lectie de la animale

  1. alin

    Un articol interesant. Dar te-ai gindit ca poate iepurasul tau era singur si-si dorea un prietem ? Tu unde erai ? Multa lume isi ia animal de companie dintr-un egoism pe care toti oamenii il avem mai mult sau mai putin. Uneori nu avem timp nici pentru noi, darmite pentru altii ? Si-atunci in singuratatea lui poate visa sa zboare si el ca porumbelul ,pina pe cimpile inverzite, sa topaie cu altii asemeni lui, viata fiind chiar si in capusorul lui de iepuras mai mult decit mincare beton si singuratate. Doar o parere personala. No offens.

    • Multumesc de comentariu, Alin. Noi credem ca intelegem animalele, de multe ignoram ca si ele au suflet si de fapt avem multe de invatat de la ele. Am invatat mai multe de la acest animalut pe care l-am tinut un timp, pana cand inima mea a inteles ca trebuie sa-l dau lanag alti alti iepurasi. Sper ca cei care au animale in casa sa se gandeasca mai des la nevoia de afectiune si de companie. Sa nu le mai „chinuim” doar pentru ca ne alina singuratatea din cand in cand sau din alte motive.

  2. Pingback: Tweets that mention Bucuria de a imparti- o lectie de la animale | Lectii din viata -- Topsy.com

  3. diana

    Foarte melancolic articolul 🙂 Cred ca ai iubit iepurasu’ acela.

  4. Adela draga mea ,
    nu te cunosc decat prin intermediul a ceea ce tu scrii aici pe blog..si scrii atat de frumos ceea ce simti, incat am o bucurie imensa in suflet sa vad ca exista oameni ca tine.
    A fost o perioada in viata mea, cand ma intrebam unde sunt cei ca tine..dar cred ca e posibil sa nu fi avut eu OCHI sa-i vad si INIMA sa-i simt. eram poate prea preucupata cu propria-mi suferinta!
    astfel ca iti spun sincer NU TE OPRI DIN SCRIS!
    ar fi pacat.
    lumea ar pierde gandurile unui om deosebit!

    • Multumesc, Ionela, asemenea cuvinte dau aripi 🙂 M-am pus pe scris fara sa astept vreun feed-back, iar acum ca primesc din ce in ce mai multe nu pot decat sa ma bucur. Pentru mine cuvintele tale sunt o confirmare ca sunt pe drumul cel bun, dar mai ales o confirmare ca totusi blogul meu e util.

  5. Brad

    Animalele sunt atat de echilibrate si de aceea lectiile lor de viata sunt foarte pretioase.Ele sunt adevaratii nostri maestri spirituali,pentru ca ne invata sa pretuim clipa plenar,sa impartim ce avem fara resentimente(vezi cazul lui iepurica),si ne invata,uneori,sa iubim!Felicitari pentru articol!

    • Intr-adevar, daca petreci timp in preajma animalelor sau pur si simplu daca nu le mai ignori descoperi ca avem foarte multe de invatat de la ele si ca nu ne sunt deloc inferioare, asa cum am fost invatatti sa credem din ignoranta. Multumesc si eu pentru comentariu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s