Marea dinauntru

Photoxpress_5559984

Am învățat de la natură că nu contează de câte ori te uiți la un lucru, de fiecare dată apare altfel. Așa am ajuns să văd marea într-o picătură și picătura devenind una cu marea. Scriind despre marea din interiorul fiecărui om, mi-am amintit de un film superb- The sea inside (Mar adentro) pe care ți-l recomand din inimă.

Și pentru că nu vreau să mă „pierd” în abisuri o sa mă mențin la suprafață prin cuvinte. Căci fiecare cuvânt e ca o plantă de mare moartă ce a fost smulsă din adâncuri pentru a trimite un mesaj la suprafață, iar acum plutește pe ritm de valuri. Ai ascultat vreodată muzica valurilor?

Am căutat destul răspunsuri în afara mea și, deși tot ce era în exterior oglindea ce se afla în mine n-am avut ochi să văd. Majoritatea oamenilor nu văd întregul din cauza focusului.

Atunci m-am hotărât să întreprind o călătorie în adâncuri, ca și cum ai face scuba-diving. Dar așa cum puțină lume are curajul să se scufunde în ocean, la fel de puțini sunt cei care au curajul să se scufunde în ei înșiși măcar pentru câteva clipe pentru a afla cine sunt, deși nu te poți îneca în propria ta mare. În adâncul ei nu auzi decât liniștea, ceea ce-i sperie pe iubitorii de zgomot și de furtună.

Îmi amintesc acum de niște versuri superbe scrise Octavio Paz : „Iar ochii mei – doi pești care care înoată căutându-mă”. Am căutat mult pentru a afla că ceea ce caut se află de mult în fața mea. De fapt, atunci când încetezi să cauți găsești, atunci când încetezi să alergi realizezi că ai ajuns deja, iar când încetezi să te zbați în apă descoperi că de fapt poți pluti și că apa te susține așa cum aerul susține zborul păsărilor.

De atunci ochii mei nu mai înoată căutându-mă într-un acvariu, ci înoată liberi în marea care sunt…

p.s. O sa te rog sa vizualizezi acest clip minunat pe youtube.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Lectii

3 răspunsuri la „Marea dinauntru

  1. „Am învățat de la natură că nu contează de câte ori te uiți la un lucru, de fiecare dată apare altfel. ”
    De ce, oare, apare altfel de fiecare data?

    „Căci fiecare cuvânt e ca o plantă de mare moartă ce a fost smulsă din adâncuri pentru a trimite un mesaj la suprafață, iar acum plutește pe ritm de valuri.”
    Mare moarta… cuvinte purtate in deriva pe valuri… Brrr!

    Mi-am adus aminte de o legenda egipteana care spune ca oamenii erau aruncati intr-un bazin cu crocodili. Unii se ridicau la suprafata si erau devorati de crocodili iar cei care ramaneau la fundul bazinului reuseau sa vada o deschizatura prin care treceau intr-un alt bazin cu apa limpede si curata in care, in locul crocodililor, se aflau corali si vietati frumos colorate care iti mangaiau privirea si sufletul.

  2. Natura ne apare de fiecare data altfel daca noi nu stagnam in evolutia noastra. Suntem fortati sa evoluam si atunci nimic nu mai e la fel. E ca si atunci cand porneste trenul de langa trenul in care te afli si nu mai stii cine merge…trenul tau sau celalalt tren? Natura nu se schimba, noi da…si atunci ne apare de fiecare data altfel…

    Marea dinauntru nu e moarta, e vie…dar pentru a-i aduce omului aminte ca in adancurile lui e adevarata viata, din cand in cand isi „sacrifica” unii mesageri transformandu-i in cuvinte. Un cuvant e prea putin pentru a exprima ce e inauntru dar ne poate provoca…

    Superba metafora legenda egipteana, mai graitoare decat intreg articolul 🙂

    • Ok! Sunt de acord: atat natura, cat si noi, „crestem”, evoluam si e normal ca feedbak-ul sa fie mereu altul, daca ne uitam la un interval de timp in care se poate percepe dezvoltarea, schimbarea ei. Aceasta regula, insa, nu o putem generaliza pentru tot ceea ce vedem – una e natura, altceva este „un lucru”.
      Eu ma refeream la aceasta parte a frazei: ”nu contează de câte ori te uiți la un lucru, de fiecare dată apare altfel”. De cele mai multe ori vad chiar acelasi lucru altfel pentru ca eu nu sunt prezent cu totul atunci cand il privesc ci il priesc cu gandurile mele si cu starea mea de moment; il priesc cu ochii mintii in loc sa-l privesc cu ochii sufletului. Daca as fi prezent cu toata fiinta mea as percepe insasi existenţa acelui lucru; as percepe o realitate independenta de constiinta mea .

      In legatura cu „marea dinauntru”: ea este insusi sufletul nostru si este tot atat de vie pe cat de viu ne este si sufletul. Prin urmare, daca sufletul moare sigur ca putem vorbi despre o „mare moarta”. Iar cuvintele care sunt „ca o planta smulsa” din aceasta mare moarta nu pot, nicidecum, sa aiba viata si e normal sa pluteasca in deriva duse de valurile vietii. In afara de asta, „marea sufletului nostru” si „adevarata viata” care salasluieste in noi nu sunt totuna. „Adevarata viata” din noi este acea lumina care ne duce pana in ultima clipa independent de voia noastra si independent de perceperea noastra. Aceasta „adevarata viata” poate deveni izvorul nesecat al marii sufletului nostru numai atunci cand noi ne dorim acest lucru.

      Dar, nu vreau sa o mai lungesc, in acest articol sunt si alte nuante care mi se par contradictorii. Cand l-am citit am avut senzatia ca vad un om care incearca sa-si gaseasca sinele superior, datator de pace, amestecandu-l cu ego-ul rezultat din tumultul vietii.

      Cu drag,
      Simeona

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s