Pe urmele lui Buddha

ss084buddha-peace-posters

Azi îmi simt mintea ușoară, atât de ușoară încât nu știu dacă pot să scriu de această goliciune care din păcate nu mă ține niciodată foarte mult.

Atunci când mintea devine ușoară o poți folosi pe post de instrument- adevăratul ei rol, însă noi o încărcăm zilnic cu tone de gânduri pe care le transformăm în scopuri, astfel încât nici măcar nu ne dăm seama câte iluzii ajunge să transporte mintea (mă refer la multitudinea de „scopuri” care nu se adeveresc niciodată)

Mă întreb de unde vine nevoia de a ne programa fiecare pas în viață? Din nevoia de siguranță, o nevoie pe care continuăm să o manifestăm, deși am căzut în capcana imprevizibilului de nenumărate ori. Nu întâmplător ni s-a dat această capacitate de a calcula, de a prevedea, pentru a fi conștienți de efectele faptelor noastre. Însă, din păcate, ne ținem mintea prea mult timp ocupată cu planuri de siguranță, atât de ocupată, încât nu conștientizăm că ne pierdem în iluzia a ceea ce percepem ca „viitor” și pierdem bucuria vieții de fiecare zi.

Citesc o carte foarte interesantă „Eu, Buddha” scrisă de Jose Freches, în care personajul principal-Buddha- își pune aceleași întrebări pe care și le pune omul din ziua de azi când începe să conștientizeze că într-adevăr trăiește. De ce există atâta suferință în lume? De ce există atâta nedreptate?

Diferența între Siddharta si omul de azi e aceea că Siddharta a ales să găsească acea modalitate prin care poate depăși samsara, acest ciclu viață-moarte producător de suferință. El spune că a găsit acea cale care l-a transformat în Buddha. Sinceră să fiu, îmi doresc din inimă să pot afirma și eu asta…Nu poate fi atât de departe precum spun cărțile.

Un lucru e cert…lumea nu s-a schimbat în mii de ani cu adevărat, își schimbă doar măștile, în realitate suferința și nefericirea e aceeași, omul e același prin trăirile sale. Și dacă e aceeași de ce trăim cu iluzia schimbării? De ce așteptăm ca lumea să se schimbe pentru ca noi să ne schimbăm sau pentru a ne simți înțeleși?

Și totuși…după multe întrebări și căutări, după revoltă, durere, suferință și meditație, Buddha a înțeles…iar pacea și seninătatea și-au făcut loc chiar în această lume…nebună.

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Lectii

5 răspunsuri la „Pe urmele lui Buddha

  1. Rox

    Nu, această cale nu este atât de departe precum ne spun aceste cărți însă este nevoie de un mic efort și din partea noastră. Fără acest mic efort și „muncă” zilnică pentru a ajunge la acel punct nu se poate. Oamenii se așteaptă la minuni peste noapte în condițiile în care ei nu fac absolut nimic pentru prorpia persoană…
    Frumos articolul. Nu am citit cartea dar am văzut filmul cu viața lui Buddha și chiar mi-a plăcut.

  2. Moi

    Mi-a placut ceea ce ai scris . SI eu ma intreb deseori dece ne obstinam sa nu traim aproape mai deloc in prezent , sa trecem pe langa atatea lucruri potential frumoase si ne facem rau imaginand lucruri care nu vor exista niciodata …

    • Poate pentru ca am fost invatati sa fim mereu nemultumiti cu situatia prezenta si atunci nu ne ramane decat amagirea unui viitor mai bun sau a unui rai promis. Nu exista decat momentul acum, dar mintea continua sa ne pacaleasca la nesfarsit…

      • Eu cred ca nu traim in prezent pentru ca nu avem rezolvate problemele cu trecutul. Menirea omului este desavarsirea spre a putea primi cum se cuvine darurile lumii inconjuratoare. Daca am reusi sa dobandim virtutile desavarsirii (intelepciunea, dreptatea, cumpatarea, curajul) din care curg toate celelalte daruri (blandetea, rabdarea, smerenia…) am sti cu adevarat ce e iubirea si atunci s-ar petrece totul la timpul prezent nu ca o datorie ci ca o bucurie. Constiinta noastra isi cunoaste aceasta „datorie” si de aceea ne aduce in minte trecutul – spre norocul nostru, ni le aduce pe rand pentru ca, altfel, am muri sub povara amintirilor. Aduse in minte, ne facem planuri si strategii de viitor pentru rezolvarea lor sau pentru a evita repetarea lor dar, fiind nedesavarsiti, planurile noastre dau rateuri, uneori. Si, uite-asa, ca un perpetuum-mobile, mintea noastra e ocupata mereu cu probleme din trecut si cu planuri de viitor, traind din prezent numai ceea ce este legat de trecut si nemaiavand timp sa „vedem” restul, sa-l iubim, sa traim bucuria prezentului.
        Multumesc, Adela, copil minunat, pentru gandurile pe care ni le aduci in suflet si am credinta ca vom reusi sa intram in Gradina Bucuriei pentru ca asta ne este menirea.

  3. :”…stam si sa analizam cu atentie toata invatatura si ce e bun din ea sa o punem in practica ,iar ce e gresit ,sa o respingem ” As scrie aici un roman ,cu exemple si trairi (cu toate ca am doar 21 de ani) Dar in schimb va las un exercitiu de vointa ,(ajuta la multe ,si cand spun multe ,chiar ft multe aspecte)
    -1 Cand te trezesti de dimineata intreabate „Ce trebuie sa fac astazi ” –
    Seara inainte de culcare”Ce am reusit sa fac astazi”
    -2 Creierul creaza noi „legaturi” „upgradeaza” sau leaga neuroni ,sau conexiuni” atunci cand este pus la munca limpede ,Ce vrea sa insemne asta?
    Gen ” mergi dimineata spre baie ,OK, in drum spre baie mai sunt niste perechi de ciorapi pe jos (sa spunem ca ex) ,atunci ia in considerare pe moment ca la baie ,unde te speli pe dinti ,Alaturi de chiuveta e cosul de rufe ‘sau orce alt lucru ,Gen astepti pe cineva sa coboare din bloc, (acesta iti spune la telefon ca coboara in 5 min) Tu in acele 5 min fa ceva practic ,Nu sta si fuma o tigare ,sau asculta muzica pe telefon prin casti, ( Suna pe cnv ,care nu iai mai acordat atentie de mult timp,Suna-ti mama la servici si ureaza-i „servici usor” ,si multe alte lucruri )
    Cu timpul creierul va crea conexiuni si se va imbunatatim ,Exact ca sportivii ce isi lucreaza musculatura la sala de fitness, asa se intampla si la comportament ,personalitate ,la absolut tot
    .Ca sa iti poti stapanii un gand si sal focalizezi cum trebuie (trebuie sa lucrezi la asta ) ,cere antrenament .
    Da Nu pare ceva foarte frumos sau inteligent acest raspuns al meu ,dar V-am oferit mult mai mult decat pare ,Si la final o vorba de a mea
    ” E nevoie doar de un singur implus la una din piese de domino pentru a prabusi la randul ei piesa urmatoare ,urmatoarea,urmatoare ,Si zidul e jos . „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s