Lupta interioara

4

„Pacea vine dinăuntrul tău, nu o căuta în afara ta.” Buddha

De câteva zile citatul lui Buddha îmi revine în minte ca un leitmotiv de care nu mă pot despărți și nici nu vreau. Am căutat prea mult pace în afara mea, m-am străduit din răsputeri să fiu în pace cu mediul în care trăiesc și am obosit. Așa am învățat că pacea nu se obține prin luptă. Chiar dacă de cele mai multe ori lupta o precede, la pace ajungi doar prin pace…cu alte cuvinte, pentru a găsi pacea în afara mea ea trebuie să vină din mine.

Dacă văd viața prin ochii inimii atunci îi văd și pe ceilalți la fel. Vedem la ceilalți ceea ce vedem la noi…Aceasta e lecția pe care am învățat-o mai greu dar am învățat-o. Chiar dacă nu am acceptat-o la început, în cele din urmă m-am convins.

În ultimul timp mi-am dorit foarte mult să fiu în rezonanță cu cei de lângă mine și cum știu că acest lucru nu se poate face prin aprobare, m-am străduit să le ofer o parte din mine pentru a le face mai ușor drumul. Bineînțeles că eu am rămas fără acea parte dăruită, n-am reușit să fiu asemenea flăcării de lumânare, motiv pentru care m-am declarat învinsă și neputincioasă.

Da, am încetat să mă lupt cu convingerile celorlalți pentru că am realizat că de fapt mă luptam cu vechile mele convingeri. Am încetat să mai trag de alții pentru a le accelera drumul, căci de fapt eu trăgeam de mine. Și am încetat să mai am așteptări de la ceilalți pentru că acele așteptări nu erau ale mele. Dacă ai așteptări de la tine, întreabă-te ale cui sunt cu adevărat?

Nu pot spune că drumul pe care am pornit e ușor, dar am aflat că pot învinge prin a mă preda, în limba engleză termenul este mai sugestiv- to surrender. Sună paradoxal, dar în momentul în care predai armele numite gânduri sau prejudecăți și renunți la armura iluziilor și a așteptărilor devii un altfel de luptător…unul pașnic, ca cel descris atât de frumos de Dan Millman în cartea sa.

Atunci când ne nemulțumește  comportamentul celor din jur, de fapt suntem nemulțumiți de noi înșine, de anumite aspecte din viața noastră…îi criticăm cu aceeași voce cu care ne criticăm pe noi înșine, îi iubim atunci când ne iubim pe noi înșine, le facem rău când ne facem rău nou înșine și îi vedem minunați atunci când știm cu adevărat că toți suntem minunați, pentru că nu avem cum să fim altfel…decât dacă alegem altceva.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Lectii

2 răspunsuri la „Lupta interioara

  1. diana

    Lumea e oglinda in care te privesti 🙂

  2. Este minunat acest articol, in intregimea sa si sunt bucuroasa sa te vad asa.
    Simt nevoia sa spun ceva legat de „Bineînțeles că eu am rămas fără acea parte dăruită”. Copil dag, eu mi-am risipit intreaga viata astfel si acum, cand , poate, este ultimul tren pentru mine, am inteles ca daruirea, jertfele noastre e bine sa le facem atunci cand suntem suficient de „ziditi” pentru ca, altfel, ne daramam si noi.
    Imi place cum spune despre aceasta, psalmul 50:
    „Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.”

    Iti multumesc cu recunostinta pentru „luptele tale”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s