Intalnire cu omul din oglinda

mirror

Când eram copil am avut parte de o mare dezamăgire când am înțeles că nu-mi voi putea vedea niciodată propriii mei ochi…doar în oglindă. Pornind de la această revelație copilărească am înțeles că nu ne e dat să vedem unele lucruri, nu trebuie să le vedem direct, ele trebuie descoperite prin oglinzi.

Când ies pe stradă știu că în realitate drumul e plin de oglinzi, ceea ce văd în jur nu e decât un labirint de oglinzi ale infinutului. Oamenii sunt oglinzi ale cerului care nu fac decât să reflecte lumina. Însă acolo unde este lumină înseamnă că există și umbră.

Am văzut umbră și lumină în oameni, în oglinzi care mă reflectau. Am văzut umbra din mine și mi-am spus că poate nu e decât o lumină de o intensitate mai slabă, iar dacă e așa înseamnă că pot mai mult. O abordare care m-a ajutat, zic eu, întrucât avem tendința să vedem în ceilalți mai mult partea întunecată, excepție când vine vorba de noi.

Se spune că în unele temple zen, în loc de icoană la care să te închini e pusă o oglindă. Interesant, nu? Intri în templu și ghici cu cine te întâlnești? Poate pentru că în zen te vezi pe tine așa cum ești, fără mască, fără ascunzișuri. Ceea ce nu-ți place nu poate fi evitat. Poți șterge pozele în care n-ai ieșit bine, dar nu poți șterge oglinda, cel mult de praf…Poți alege varianta cea mai comodă și anume să nu te uiți în oglindă, dar asta nu înseamnă că ea va înceta să arate ceea ce este.

Chiar daă reflectă și partea neplăcută, oglinda îți poate fi cel mai bun prieten. De câte ori nu te-a salvat arătându-ți petele de pe față?

Întâlnirea cu tine însuți poate fi dureroasă, îmi vine acum în minte filmul Meet Joe Black. E precum întâlnirea cu moartea, pentru că te întâlnești cu tot ceea ce ai fost și cu tot ceea ce ai adunat, semn că trebuie să știi să mori pentru a deveni ceea ce ești cu adevărat. O astfel de întâlnire e sinonimă cu moartea a tot ceea ce credeai că ești până atunci. Însă odată cu spargerea iluziilor în cioburi vei ajunge să fii mândru de ceea ce vezi în oglindă.

Așa că nu mai amâna întâlnirea cu tine însuți. Chiar dacă nu va fi dragoste la prima vedere, merită încercarea Smile

 

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Lectii

3 răspunsuri la „Intalnire cu omul din oglinda

  1. De curind mi-a atras atentia ceva ce am citit in legatura cu oglinda. Reflectia imaginii din oglinda poate fi luata cu doua sensuri: unul ar fi ca vedem in oglinda ceea ce a rezultat din interiorul nostru, iar altul ca, in functie de perceptia noastra, atunci cand ne privim in oglinda, devenim in interiorul nostru ceea ce judecam in oglinda; de exemplu: „sunt frumoasa”, „sunt urata”, „sunt obosita”, „sunt trista”. De aceea se zice ca e bine, macar uneori, sa ne asezam in fata unei icoane si sa o privim linistiti macar un sfert de ora (parca atat).
    Dar, spuneam ca am citit ceva legat de oglinda. Sper sa dau bine sensul. Spunea ca atunci cand citim ceva, ceea ce citim este asemanator cu ceea ce vedem intr-o oglinda iar, daca ne insusim si punem in practica ceea ce am citit, devenim noi insine acea imagine. De exemplu, cand citim despre Iisus, prima data Îl vedem in oglinda iar, pe masura ce Îl intelegem, si ne straduim sa dobandim virtutile Lui, incepem sa ne asemanam cu El:
    „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.” (Sf. Pavel)

  2. E greu sa stai de vorba cu tine. Ceva inexplicabil te indeamna sa fugi. In definitiv cum poti sa-ti raspunzi propriilor acuze ? Te ridici si pleci ? Dai cu pumnul in masa, te strangi de gat ? Nu, nimic din toate astea. Mai degraba ajungi sa rostesti jumatati de adevar, apoi astepti sa vezi daca e loc de mai mult. Te simti ca un hot surprins cu spatele lipit de ultimele scanduri de gard, gata sa dea coltul, eliberat. Apoi se aude o voce careia trebuie sa-i raspunzi. Te-ai prins. Si nu mai zici nimic. Ti-ai aruncat tie un adevar sub forma de intrebare. Tocmai cand reuseai sa pleci. Dai din colt in colt si cauti o salvare in ceva de pe afara. Orice. Poate chiar si o rugaciune. Caci daca apelezi la rugaciune, fie si pentru cateva momente, uiti de tine.
    Uiti ca iti esti dator cu raspunsuri fata de tine, nu de divinitate, uiti sa faci pace cu tine si-l iei martor pe dumnezeu intr-un razboi inutil. Singuratatea nu e un sentiment si nici o stare. Singuratatea e o camera in care intri si iesi cand cauti adevarul din tine. Singuratatea e o camera in care se afla sinceritatea. Greu de suportat, sinceritatea devine o sauna groaznica si te alunga ca pe un neinitiat. Unii se obisnuiesc. Altii intra si ies ratacind bezmetici. Cei mai multi nu-si pun problema.

    • Poti fugi de cine vrei de tot ce vrei, da rnu poti fugi de tine insuti si nici de efectele actiunilor tale. Singuratatea e o nevoie a sufletului pentru a se regenera.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s