Arhive lunare: Septembrie 2011

Apa de mare…

Tocmai m-am întors dintr-o vacanță în care am plutit de-a dreptul și la propriu și la figurat, însă cel mai mult am plutit pe apa mării. M-am scăldat în albastrul ei imaculat și mi-am simțit corpul ușor ca o frunză dusă de valuri.

Am învățat un lucru important de la apa mării. Dacă este clară și poți să vezi prin ea ai mai multă încredere să te lași purtat de valurile ei. Dacă apa este tulbure sau învolburată parcă nu-ți mai vine să te împrietenești cu ea. Oare nu la fel stau lucrurile și în cazul relațiilor interumane?

Dacă omul din fața ta e agitat și se zbate precum valurile de mal nu îi mai poți acorda încredere iar legătura care se creează este doar una de suprafață.  Poate de aceea este atât de indicat să fim mereu autentici în relațiile cu ceilalți și mai ales cu noi înșine. Un om care nu are nimic de ascuns, care nu se teme să-și arate vulnerabilitatea, dar nici puterea nu poate fi decât un om iubit.

Dacă apa din tine va fi mereu tulbure, dacă ascunde deșeuri emoționale sau lucruri neiertate din trecut îți va fi mereu foarte greu să relaționezi, să înțelegi și să te faci înțeles.

Un om deschis, cu sufletul curat este precum apa de mare albastră ca cerul sau turcoaz precum smaraldul, dar căreia nisipul dinăuntru îi dă acea culoare de vis în contact cu…lumina.

Și totuși omul e precum marea, un univers vast care îmi stârnește mereu curiozitatea de a-l explora cu riscul de mă pierde în abisurile sale.

Scrie un comentariu

Din categoria Lectii

Vise si raspunsuri

6

Nu cunosc multe despre lumea viselor, de regulă uitam repede ceea ce visam noaptea și n-am insistat niciodată să-mi amintesc. De o vreme încoace însă visele mele devin din ce în ce mai clare, aflu răspunsuri la întrebările care mă frământau și am parte de multe momente de „Aha !”…

Toate au început din clipa în care mi-am cunoscut maestrul. Învățăturile lui se continuau seara în vis și mă trezeam încercând să-mi amintesc cât de multe, asemenea unui elev însetat de cunoaștere care crede tocmai a descoperit cheia valabilă pentru rezolvarea tuturor problemelor.

Încă din copilărie observam oamenii, îmi plăcea să-i studiez și să mă studiez, dar rămâneam cu multe, multe întrebări. „Cum ar trebui să mă comport? De ce unii oameni reacționează într-un anume fel și alții diferit?” Pe atunci nu mă știam analiza decât prin critică.

Am învățat că de regulă răspunsurile pe care le căutăm se află  în lucrurile cărora nu le acordăm importanță…în întrebările pe care le punem, în acele mici întâmplări care se derulează zilnic în viața noastră și chiar în visele pe care le visăm. Nu mă refer la visele cu ochii deschiși, ci la cele cu ochii închiși, când ești distras de la orice factor exterior.

Poate că oamenii care ne apar în vis au câte un mesaj pentru noi, un mesaj pe care în viața reală nu-l pot transmite. Cu siguranță sunt astfel de oameni, am fost mulți ani din viață unul dintre ei, un om care nu putea transmite direct ceea ce simte. Dacă am avut mai mult de pierdut, mi-am asumat riscurile.

Mesajul meu de acum este să fim mai atenți la semnalele pe care ceilalți ni le transmit în mod conștient sau de cele mai multe ori inconștient, poate au nevoie de noi sau invers…sau poate că pe moment acel om e răspunsul de care avem nevoie. Atunci curiozitatea rămâne cheia care deschide multe usi…

Adela Moldovan

3 comentarii

Din categoria Lectii

De ce ne pierdem entuziasmul?

Photoxpress_764454

Am observat că avem tendința să ne entuziasmăm foarte puternic atunci când ceva nou sau mult așteptat ni se întâmplă. Trăim intens acea clipă de îndumnezeire dacă ținem cont de originea cuvântului entuziasm (en+theos= în dumnezeu), după care urmează o cădere bruscă asemănătoare cu căderea într-o groapă pe care nu ai văzut-o deoarece mergeai cu spatele.

Entuzisamul e un dar pe care îl primim la început pentru a avea puterea de a porni la drum. E ca și cum ai primi o sticlă de apă la început de drum prin deșert. Dacă vei consuma apa în primele ore de drum, te vei stinge încet pe drum, însă dacă o vei consuma treptat, cu chibzuință vei ajunge departe.

Unde greșim când ne entuziasmăm? Nu greșim pentru că ne entuziasmăm, greșim pentru că uităm…Uităm să ne conservăm pentru ceea ce urmează, uităm să ne pregătim din timp pentru provocarea de a ne menține în mod constant energia de care avem nevoie pentru a reuși. Din păcate sentimentul de dezamăgire și de neputință care ne încearcă ulterior poate deveni atât de copleșitor, încât ajungem să asistăm fără speranțe la înmormântarea  propriului vis.

Alteori însă ne ridicăm din acea stare și ne căutăm noi motive de a ne entuziasma, noi iluzii după care să alergăm, iar apoi cădem din nou. Avem nevoie de cădere așa cum avem nevoie de înălțare, dar mai mult decât atât, avem nevoie de acea putere de a ne detașa. A te detașa nu înseamnă a privi în altă parte sau a neglija, ci pur și simplu a te ridica deasupra gândurilor și emoțiilor tale.

Te detașezi atunci când știi că tu nu ești una cu entuziasmul chiar dacă îl experimentezi intens și nici una cu tristețea neîmplinirii care ți-a tăiat aripile. Tu ești dincolo de toate acestea, iar dacă la început le trăiești intens identificându-te cu ele, în următoarea etapă ajungi martor al împlinirii viselor. Pentru că adevărata împlinire nu va mai fi condiționată de realizarea unor obiective…

3 comentarii

Din categoria Lectii

„A beautiful mind”- Sabotorul din fiecare om

A beautiful mind

Am revăzut recent filmul A beautiful mind și spre deosebire data trecută, de data aceasta personajul principal mi-a părut mult mai actual și mai aproape de omul cotidian. Se spune că nu există genii, ci doar oameni care își accesează potențialul uriaș ce se ascunde în fiecare, prin multă muncă.

Dar nu l-am simțit aproape neapărat prin puterea geniului său de matematician, cât prin suferința lui denumită de medici schizofrenie. Toți cei din jurul lui îl compătimeau, uitând că nici ei nu sunt cu mult diferiți.

Da, matematicianul nostru era „vizitat” mereu de trei personaje care aveau rolul de a-l deturna de pe drumul său. De fapt aceste personaje există în mintea fiecărui om, deosebirea fiind aceea că în viața geniului acestea erau mai puternic materializate. Întrebarea lui era aceea dacă sunt sau nu reale pentru că creierul uman nu face astfel de diferențe.

Oare de câte ori nu ne-am pus în cap că vom face o schimbare, că vom începe să muncim la lucrurile cu adevărat importante pentru evoluția noastră și în ultimul moment să apară o voce care să-ți aducă argumente că acum nu e momentul pentru așa ceva? Da, am devenit prizonierii propriei nostre minți…Fiecare are în el un înger și un Sabotor, acea voce care ne sabotează planurile și visele.

John însă observă că atunci când ascultă de vocea „prietenului” său imaginar suportă consecințe nefaste, îi afectează relația și cariera mai mult decât ar fi crezut. Observându-și „prietenul” constată că acesta nu se schimbă niciodată. Un puternic act de conștientizare, aș spune.

Oare câți dintre noi își observă Sabotorul din interior?Și câți dintr enoi observă că acesta e mereu același, că nu se schimbă niciodată? Majoritatea se identifică atât de puternic cu acesta încât ulterior nu înțeleg de ce s-au comportat așa, apoi se critică și se autocondamnă în loc să observe. Însă și atunci acesta are grijă să intervină folosindu-se de Ego pentru a te „consola” și pentru a-ți justifica acțiunile sau inacțiunile de care în realitate îți pare rău.

Observ zi de zi oameni care promit sau își promit anumite lucruri, după care nu se pot ține de promisiuni. Oameni care, teoretic știu ce anume le face bine și ce nu, dar cu toate astea se comportă de parcă nu ar ști. Mărturisesc că la fel am fost și eu și numai auto-observarea te poate scoate din mrejele sabotorului, care acționează precum o caracatiță.

Acesta își va face misiunea, important este să nu-l asculți. Se spune că un om curajos nu este un om care nu cunoaște frica, ci un om care nu-și ascultă frica. Atunci când pornești pe un drum, oricât de hotărât vei fi, voința îți va fi pusă la încercare, iar sabotorul din mintea ta va fi mereu treaz. Depinde doar de tine să nu-l asculți.

În final, matematicianul reușește meargă mai departe prin ignorarea Sabotorului și prin puterea iubirii. Toți oamenii care au reușit știu asta, cunosc cât de greu le-a fost dar cu toate astea au ieșit învingători, căci adevărata luptă se dă întotdeauna în interiorul tău.

2 comentarii

Din categoria Filme cu mesaj, Lectii