Apa de mare…

Tocmai m-am întors dintr-o vacanță în care am plutit de-a dreptul și la propriu și la figurat, însă cel mai mult am plutit pe apa mării. M-am scăldat în albastrul ei imaculat și mi-am simțit corpul ușor ca o frunză dusă de valuri.

Am învățat un lucru important de la apa mării. Dacă este clară și poți să vezi prin ea ai mai multă încredere să te lași purtat de valurile ei. Dacă apa este tulbure sau învolburată parcă nu-ți mai vine să te împrietenești cu ea. Oare nu la fel stau lucrurile și în cazul relațiilor interumane?

Dacă omul din fața ta e agitat și se zbate precum valurile de mal nu îi mai poți acorda încredere iar legătura care se creează este doar una de suprafață.  Poate de aceea este atât de indicat să fim mereu autentici în relațiile cu ceilalți și mai ales cu noi înșine. Un om care nu are nimic de ascuns, care nu se teme să-și arate vulnerabilitatea, dar nici puterea nu poate fi decât un om iubit.

Dacă apa din tine va fi mereu tulbure, dacă ascunde deșeuri emoționale sau lucruri neiertate din trecut îți va fi mereu foarte greu să relaționezi, să înțelegi și să te faci înțeles.

Un om deschis, cu sufletul curat este precum apa de mare albastră ca cerul sau turcoaz precum smaraldul, dar căreia nisipul dinăuntru îi dă acea culoare de vis în contact cu…lumina.

Și totuși omul e precum marea, un univers vast care îmi stârnește mereu curiozitatea de a-l explora cu riscul de mă pierde în abisurile sale.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Lectii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s