Arhive lunare: Octombrie 2011

Sens si rugaciune

Photoxpress_432661

Când eram copil am fost învățată că dacă mă rog intens în fiecare seară pentru un anumit lucru, acesta mi se va îndeplini. Fiind copil nu aveam foarte multe dorințe, poate acesta a fost motivul pentru care am avut o copilărie atât de fericită.

Dorințele pentru care mă rugam erau copilărești, însă cel mai mult mă rugam să mi se dea puterea să învăț bine la școală pentru a-i vedea pe părinții mei mulțumiți și fericiți, observasem că asta le aducea zâmbetul pe buze, lucru care s-a îndeplinit de altfel. Nu prea am știut să mă rog doar pentru mine decât după ce am mai crescut…

Odată cu trecerea de la copilărie la adolescență s-a creat un mare vid în mine, nu știam ce se întâmplă cu mine și nu-mi plăcea deloc acest vid creator de suferință. I-am spus vid pentru că îmi părea atât de lipsit de sens și de fericire, încât nu-mi rămânea decât o mare dorință- aceea de înțelege .

Era ca și cum m-aș fi trezit brusc într-o altă țară cu o cultură foarte diferită, înconjurată de oameni ale căror obiceiuri mi se păreau stupide sau de neînțeles și în care mi se spunea că trebuie să fiu într-un anumit fel pentru a fi acceptată, că trebuie să fac ce fac toți cei de vârsta mea pentru a fi iubită, să mă îmbrac într-un anume fel și să fiu „normală” pentru a mă bucura de prezența oamenilor lângă mine.

Așa a început revolta mea interioară și așa s-a schimbat motivul rugăciunii mele. Nu mă mai rugam pentru părinții mei, ci pentru a descoperi sensul vieții. O adolescentă buimăcită, perfecționistă și critică cu ea însăși nu-și mai putea dori decât ca toata „ nebunia” din jurul ei să capete sens. Oricum se spune că în general oamenilor le este foame de iubire și de sens.

În timp, dorința de a descoperi care e sensul vieții a dispărut odată cu rugăciunea, s-a stins ca o lumânare care și-a încheiat misiunea pentru că s-a aprins lumina în cameră.

Acum știu că rugăciunea nu are nevoie de dorințe pentru a exista, nu are nevoie de cuvinte rostite, nici măcar de cuvinte nerostite pentru a fi ceea ce este… Acum știu că sensul vieții nu se caută cu mintea, pentru că nu e nimic de căutat, motiv pentru care voi încheia cu un koan zen:

Poți găsi adevărul cu mintea numai dacă l-ai găsit deja fără a te folosi de minte.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Lectii

Despre frumusetea uitata a oamenilor

În ultima vreme, mi-am dat seama că pentru a înțelege oamenii e nevoie să-i iubești înainte. A iubi oamenii cu toate minunile din ei nu-i ușor, dar nici imposibil. Am învățat că nu-i poți iubi  dacă nu te iubești pe tine cu adevărat, cu acel sentiment pur și lipsit de egoism datorită căruia ajungi să te miști pe frecvența inimii.

Un spirit de artist poate să tranforme interiorul unui om într-o adevărată operă de artă pentru că vede acea frumusețe pe care ceilalți oameni nu o mai percep. Prinși în plasa lumii cotidiene, oamenii au uitat să fie frumoși, au uitat câtă lumină emană fața lor atunci când iubesc și când se iubesc pe ei înșiși. A-ți păstra naturalețea într-o lume din ce în ce mai artificială a devenit o adevărată provocare, deși nu ai nimic de făcut decât să fii…tu însuți.

Din fericire, există încă oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți care, prin ceea ce fac, le amintesc celorlalți că într-adevăr frumusețea vine dinăuntrul lor și că naturalețea n-a murit, trebuie doar adusă la lumină. De pildă, aceste fotografii nu sunt decât o dovadă a acestui lucru, o oglindă a frumosului din fiecare, fețe a căror expresivitate trece dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber, o lecție pe care am primit-o de la un prieten drag.

M-am bucurat să cunosc astfel de oameni care, folosindu-se de instrumente minunate precum scris, fotografie, pictură, dans, muzică, mișcare, joc, zâmbete, îmbrățișări, de tot ce înseamnă artă și expresie, reușesc să ne facă viața mai plină de sens și să ne amintească ce norocoși suntem.

Mulțumesc tuturor acestor oameni speciali că ne amintesc mereu să ne uităm cu mai mult drag la toți oamenii pe care-i întâlnim și mai ales, să fim mai îngăduitori cu noi înșine.

Aveți mai jos un fragment dintr-un film foarte drag mie care spune mai multe decât acest articol:

2 comentarii

Din categoria Lectii

Intoarcerea la lucrurile simple

melodii_0005

Cineva spunea cândva că își dorește ca toți oamenii să ajungă bogați pentru a descoperi că nu asta îi împlinește cu adevărat. Ei bine, dacă îți folosești puțin intuiția, îți poți da ușor seama că nu e nevoie neapărat să treci prin această etapă pentru a afla ce anume te împlinește cu adevărat, deși pentru mulți oameni e o experiență necesară.

Însă atunci când înțelegi că ai nevoie de lucruri pentru folosință și nu pentru a te simți fericit, că nu e nevoie să fii ridicat în slăvi de ceilalți pentru a face ceva cu adevărat bun pentru ei și că ai nevoie de oameni pentru a dărui, nu pentru a-ți fi împlinite nevoile, că ego-ul e cel ce vrea admirație și recunoaștere, în timp ce inima nu vrea decât iubire, atunci te întorci la…simplitate.

De fapt, ne regăsim în lucrurile simple pentru că acestea sunt cel mai aproape de natura profund umană. Cu alte cuvinte, întorcându-te la ceea ce e simplu ne întorcem la noi înșine. Poate că nu întâmplător, de-a lungul timpului, toți marii înțelepți ne-au îndemnat la simplitate cu mesajul să alegem calea simplă, nu calea ușoară.

Simplitatea poate fi dură uneori pentru că nu lasă loc de interpretare și te aduce în prezent, la ceea ce este, nu la ceea ce mintea ta și-ar dori să fie…A fi simplu înseamnă a fi tu însuți, și nu masca pe care ți-ai creat-o pentru a fi acceptat în lume, să te descoperi așa cum ești și nu așa cum ți-ai imaginat că ești.

Trăind într-o societate care îți pune mii de opțiuni la dispoziție pentru absolut orice vrei să alegi, mintea omului s-a complicat atât de mult, încât acesta a ajuns ducă o viață din ce în ce mai complicată, cu relații tot mai complicate, îndepărtându-se astfel tot mai mult de esența lui. De aceea, într-o lume din ce în ce mai agitată și mai stresată, cea mai simplă și mai sigură soluție rămâne întoarcerea la puritatea lucrurilor simple.

Un zâmbet fără un motiv anume, o umbrelă ridicată deasupra unui trecător plouat pe stradă, un „Te iubesc” scris pe geamul aburit de frigul dimineții, un mesaj scris de mână în loc de sms, o îmbrățișare în loc de clasicul „La revedere” , un „Mulțumesc” însoțit de o privire caldă, o mână întinsă celui care îi e greu să se ridice, savoarea unui ceai dimineața, salutul unui răsărit de soare…acestea nu sunt decât câteva exemple de lucruri care sunt atât de simple încât…mă fac foarte fericită.

(Adela)

3 comentarii

Din categoria Lectii

Vino aici

Mă întrebam cândva ce înseamnă să-ți deschizi inima, de ce unii oameni pot să facă asta și alții nu…Însă într-o zi cu soare am găsit răspunsul în melodia de mai jos, sper să-ți placă.

4 comentarii

Din categoria Lectii, Versuri

Suferinta ca poezie

638

Pentru că mi-au plăcut și îmi plac poeziile, dintotdeauna am simțit că există o graniță insesizabilă de multe ori între suferință și plăcere. Savuram poeziile ca pe un mănunchi de cireșe al căror gust e uneori dulce, alteori amar și adoram să mă pierd în labirintul versurilor pentru că simțeam emoția de dincolo de cuvinte.

Atunci am înțeles că versurile adevărate s-au scris dintotdeauna pentru inimă, din orice unghi le-ai privi. Și tot atunci am simțit că suferința nu e atât de tragică precum am fost învățați să credem, din moment ce de-a lungul istoriei a permis geniilor să se manifeste dând naștere la mari opere de artă, la poezii atât de profunde, la compasiune sau de ce nu, la o nouă lume.

Cred că suferința își are rolul ei dacă știm să o alchimizăm, să o tranformăm în ceva frumos și înălțător. Se spune că e cea mai scurtă cale spre evoluție și totuși mulți oameni se împotmolesc în ea și nu pot să vadă dincolo de ea.

Azi am învățat că un om care suferă nu poate să vadă decât noroiul în care s-a împotmolit, iar dacă acest noroi se usucă în timp devine mult mai greu de îndepărtat. Mesajul meu pentru toți cei care suferă dintr-un motiv sau altul este să nu uite că floarea de lotus se naște din noroi și nici măcar strălucirea unui diamant nu poate fi observată dacă acesta e acoperit de noroi.

Suferința e un efect dar conține și o nouă șansă în același timp. Poate că e nevoie să aștepți ca apele să se liniștească, căci numai așa vei putea să vezi cu claritate viața și frumusețea din adâncuri (peștișorii cei colorați). Dar pentru asta e nevoie să nu mai răscolești în noroi, să nu mai cauți cu disperare un răspuns în ape tulburi.

Îmi place să cred că dacă viața mea e o poezie, atunci suferința nu e decât o metaforă pe care nu am înțeles-o pe moment.

4 comentarii

Din categoria Lectii

Timp cu tine insuti

20

Azi m-am plimbat prin oraș fără celular…Interesant e faptul că m-am simțit mai bine, deși a fi fără celular în ziua de azi creează multe dezavantaje, poate pentru că mai nou nimic nu se mai concepe fără telefon și fără internet.

Cum m-am simtit fără telefon? Liberă sau eliberată…De regulă când aveam puțin timp și eram singură prin oraș mă grăbeam să butonez telefonul. La fel fac mulți oameni când stau la cozi sau au puțin de așteptat sau pur si simplu au devenit dependenți de telefon. Ne conectăm cu toții la aceleași surse, mai puțin la noi înșine.

Tot azi am intrat într-un restaurant, iar la o masă era un prieten, dar cu ochii atât de absorbiți de telefon încât ai fi zis că e ceva magic acolo. Ochii săi urmăreau cu aviditate un ecran care părea a fi o adevărată desfătare pentru mintea sa ocupată. Chiar dacă nu era singur la masă, nu părea să fie foarte interesat de o discuție cu celălalt. În aceste condiții am știut că nu mă va observa și nici nu am insistat.

Îți recomand și ție să încerci o zi fără telefon, fără internet…să vezi cum te simți atunci când te deconectezi de la o realitate și te conectezi cu realitatea din tine însuți. Am observat că omul cotidian nu mai vrea să aibă timp de el, îl sperie ideea de a fi puțin singur, căci gândurile sunt atât de multe încât nu mai știe că adevărata viață se petrece dincolo de gânduri.

E ca și cum ai suna la un număr și ți-ar răspunde vocea ta interioară.

4 comentarii

Din categoria Lectii

Zilnic indragostit

M-am întrebat de multe ori ce se întâmplă în interiorul unui om atunci când se îndrăgostește. Ceea ce se vede la exterior nu e decât o reflecție mai pală a exploziei dinăuntrul său. E curios cum noi nu știm ce se petrece înăuntrul nostru…știm sigur că se petrece ceva atunci când deja doare prea tare pentru a trece cu vederea și atunci căutăm cu disperare un „medicament” care să ne aline.

Cred că omul se îndrăgostește de multe ori în viață și dacă ar permite asta s-ar putea îndrăgosti zilnic fără să caute motive speciale. În fiecare om coexistă cele două principii: masculin și feminin…Când te îndrăgostești de cineva în realitate te îndrăgostești de acea parte din tine care până atunci nu a fost pusă în lumină. Cel de lângă tine simte asta și lui i se întâmplă același lucru, asemenea unui dans în oglindă.

Tot așa te poți îndrăgosti zilnic de lumina soarelui atunci când soarele a lipsit multă vreme din viața ta, de o floare al cărei parfum stârnește o senzualitate de mult uitată, de un cântec care se înalță asemenea unei săgeți înspre cerul inimii, de o atingere fină care îți dă fiori, de zborul liniștit al unei păsări sau chiar de o furtună pe timp de vară care îți lasă prospețimea după ea la plecare.

Și nu în ultimul rând, te îndrăgostești mereu de tine, astfel încât să devii un izvor de iubire pentru ceilalți, căci nu poți dărui ceva ce nu ai.

A te îndrăgosti înseamnă a te cuceri, a te lăsa cucerit, iar a iubi nu e altceva decât a te preda, a te abandona, căci iubirea nu poate fi ținută sub control. E o iluzie să crezi că poți controla iubirea, cel mult îți poți controla emoțiile. Se pare că spre deosebire de lucrurile acestei lumi, iubirea nu îți dă prea multe variante…

 

3 comentarii

Din categoria Lectii