Arhive lunare: Decembrie 2011

La sfarsit de an…

IMGP5642

Atunci când încheiem un an din viața noastră, adunăm, scădem și tragem linie. Ce am făcut, ce n-am făcut, ce am adunat și cu ce am rămas de fapt. Și pentru că fiecare an trece la fel de repede ca un vis și pentru că nu am cum să-mi amintesc întregul vis, mi-am dat seama că nu rămân decât cu ceea ce am simțit în urma experiențelor și cu ceea ce am învățat.

Pentru unii sfârșitul anului coincide cu încheierea unui capitol din cartea vieții și începutul unuia nou. Pentru alții nu se schimbă nimic decât data din calendar. Nu putem delimita întotdeauna sfârșitul de început pentru că dintotdeauna sfârșiturile au fost în realitate începuturi…

După un an plin de experiențe și transformări, am tras linie, dar nu am tras și concluzii. A fost un an în care am crezut, am dăruit mai mult decât credeam că pot, un an în care am tras de mine și de alții, un an în care m-am revoltat, m-am luptat, am obosit, am căzut de multe ori, dar tot de atâtea ori m-am ridicat. Și după ce am obosit suficient, am acceptat…că totul este așa cum trebuie să fie. Abia apoi ochii mei au început să strălucească… Imaginea de mai sus reflectă destul de bine drumul meu Smile

Mulțumesc cerului pentru oamenii minunați pe care mi i-a scos în cale în acest an și pentru fiecare lecție învățată de pe urma drumurilor noastre intersectate. De la unii am învățat mai mult, de la alții mai puțin, de la unii am învățat Cum, de la alții am învățat Așa nu…dar prin fiecare întâlnire cu ei am descoperit ceva nou despre mine. Cel mai frumos este atunci când afli că tu nu ești ceea ce credeai despre tine, indiferent dacă aveai o imagine bună sau proastă despre tine, imaginea rămâne tot o imagine, la fel ca imaginea lunii reflectată în apă.

Și mai ales, îți mulțumesc ție, celui care mi-ai citit articolele timp de un an de zile, oferindu-mi astfel șansa de a împărtăși și de a-mi șlefui scrisul. Dacă am ajuns măcar cu un cuvânt la inima ta atunci mi-am îndeplinit misiunea, dacă nu…mai încercăm. Smile

Astfel, mai închei o etapă și merg mai departe, mult mai încrezătoare și mult mai puternică decât acum un an, dar lăsându-i vieții șansa de mă surprinde mereu. Abia aștept Smile

 

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Lectii

Uneori e nevoie…

Uneori e nevoie să te umpli până la suprasaturație ca să înțelegi că e timpul să golești tot,

Alteori e nevoie să te îngropi în gunoaie pentru a înțelege că e timpul să le arunci și să faci curățenie.

Uneori e nevoie să pierzi tot pentru a învăța că nimic nu e permanent,

Alteori e nevoie să cazi pentru a învăța cât de important este să te ridici.

Uneori e nevoie să plângi pentru a-ți exprima durerea,

Alteori să strigi ca să te asiguri că sinele pierdut încă te mai aude, oricât de mult s-ar fi rătăcit.

Uneori e nevoie să dai tot afară, până la ultima picătură pentru ca ceea ce e nou și proaspăt să aibă loc să intre în viața ta,

Alteori e nevoie să simți că ai obosit până la epuizare pentru a avea curajul de a renunța la ceea ce prețuiai cel mai mult.

Uneori e nevoie de focul suferinței pentru a arde toate deșeurile rămase în urma faptelor din trecut.

Alteori însă e nevoie…

să zâmbești în loc să plângi pentru că s-a terminat,

să te bucuri că i-ai redat trecutului moștenirea,

că ai ars ceea ce trebuia să dispară din viața ta,

că ai renunțat la tot ceea ce nu aveai nevoie,

că ai vindecat toate rănile care nu te lăsau să mergi înainte

și mai ales că ai devenit mai ușor, mai liber, mai pregătit de drum ca înainte.

Și deseori e nevoie

să știi că nu e nevoie să mai treci din nou prin toate astea, dacă ți-ai învățat lecția, ci să treci mai departe la următorul nivel…

 

5 comentarii

Din categoria Lectii

Vine o vreme…

Vine o vreme când…după mult zbucium, durerea se ridică ca o pâclă de ceață și tot ce mai auzi e glasul liniștii. O liniște de mormânt pentru că ai intrat atât de adânc în interiorul tău încât nu mai știi dacă trăiești sau nu. Vine o vreme…când după multă luptă descoperi că de fapt adversarul tău era în tine, nu în afara ta, nu în ceilalți. Astfel descoperi că acest dușman n-a făcut decât să provoace acea parte din tine care se afla în stare latentă și să scoată la lumină tot ce e mai bun și mai frumos din tine.

Vine o vreme…când toată revolta ta se ridică precum un fum spre cer pentru că nu-și mai are rostul și realizezi că de fapt n-a fost decât o etapă de scurtă durată dintr-un proces de purificare. Vine o vreme când lacrimile au secat de la atâta suferință și ca un izvor care și-a îndeplinit menirea, te atenționează că e cazul să cauți apă vie în altă parte. Atunci îți dai seama că ești una cu Tot, doar că mintea ta nu poate estima ce înseamnă acest Tot. Știi că nu ești decât o parte din Întreg, dar știi că în același timp ești Întregul.

Vine o vreme…când ai obosit să mai lupți pentru că ai uitat de ce și pentru ce luptai. O vreme când cauza se contopește efectul, când scopul se contopește cu esența care nu are alt scop decât acela de a fi…esență. Vine o vreme când nu mai ai pentru ce să lupți pentru că în realitate ai învins.

Vine un timp..când totul ajunge la un sfârșit, pentru că altfel nu ar putea s-o ia de la capăt.

Și vine o zi…când un nou început îți bate la ușă. Un început luminos, plin de entuziasm dar care, spre deosebire de celelalte începuturi, de data aceasta e o sămânță care conține în ea experiența înfloririi, a vieții și a morții. Căci vine un timp când nu va mai exista timp și o zi care nu va mai fi nici zi, nici noapte…

Adela

Un comentariu

Din categoria Lectii