Arhive lunare: Ianuarie 2012

Revolutia lucrurilor simple

Din ce în ce mai mulți vrem să vedem că suntem oameni în adevăratul sens al cuvântului, că

ALEGEM

să spunem adevărul, în loc să ne întrecem în păcăleală

să ne folosim inteligența pentru a crea soluții în loc să ne tragem pe sfoară

să înțelegem că atunci când le facem altora rău în realitate ne facem nouă înșine

să ne recunoaștem greșelile și să ne asumăm responsabilitatea pentru ele, în loc să dăm vina pe orice altceva sau altcineva

să ne îmbrățisăm în loc să ne scuipăm

să ne zâmbim în loc să ne înjurăm

să fim mai înțelegători cu cei neștiutori în loc să-i tratăm cu superioritate

să ne privim cu admirație în loc să ne criticăm pentru cel mai nesemnificativ defect

să ne uităm în ochi unii la alții în loc să ne evităm privirile pentru că avem mereu ceva de ascuns

să fim noi înșine în loc să ne afișăm măștile sociale și să jucăm roluri precum actorii care joacă foarte prost

să citim cărți de calitate în loc să ne uităm la prostiile de la televizor

să respectăm pădurea în loc să o tăiem și să o poluăm cu grătare, deșeuri și manele

să facem mișcare și să ne hrănim sănătos în loc să ne plângem de boli și să devenim niște nesuferiți la bătrânețe

să ne bucurăm de lucrurile simple în loc să facem mereu pe nemulțumiții

să ne respectăm în trafic în loc să ne comportăm precum niște copii răsfățați care își închipuie că au mai multe drepturi pentru că jucăriile lor sunt mai dotate

să respectăm regulile din bun simț și din respect pentru noi toți și nu pentru că vom fi sancționați de poliție

să fim fermi în loc să facem compromisuri și să renunțăm la principiile noastre morale doar pentru că „toată lumea” face asta

să facem noi ce trebuie făcut, în loc să așteptăm de la cei a căror mentalitate nu mai poate schimba nimic

să fim noi cei care demarăm schimbarea în loc să criticăm că alții nu fac nimic

să ne unim și să ne sprijinim reciproc în loc să acceptăm cu brațele încrucișate că nu se poate face nimic

să dăm noi exemplu că SE POATE în loc să-i mai credem pe toți frustrații care toată viața ne-au spus că „Nu se poate”, „Nu este posibil” , ”Asta este”, etc.

Să fim noi schimbarea pe care vrem să o vedem în această țară, în ceilalți, iar dacă suntem și tineri, nu avem nicio scuză!

De la noi trebuie să pornească totul, să ne amintim întâi să fim ceea ce suntem: oameni!

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Lectii

Manifest la (r)evoluție

Power

 

 

 

 

 

 

A venit vremea să înțelegem odată pentru totdeauna că suntem celulele aceluiași organism și că tot ce se întâmplă în acest organism din care facem parte este interconectat.

A venit vremea să ieșim din iluzia separării și să recunoaștem aceeași natură în fiecare, pentru că înainte de a fi orice titlu sau denumire ne-a dat societatea, suntem oameni!

A venit vremea să ne amintim că nu suntem doar creiere (mai mult sau mai puțin funcționale) pe două picioare, căci mai presus de orice, suntem inimi. Suntem niște inimi care trebuie să bată la unison, căci fără bătăile inimii nu mai avem ce căuta pe această planetă.

A venit vremea să încetăm să ne mai împărțim după etichete, după standarde impuse de alții, pentru că cei care ni le-au impus aparțin trecutului. Să ieșim din sfera unui timp mort și să facem loc unui timp viu care arde odată cu focul din fiecare om care își dorește o schimbare.

Stă în puterea noastră să schimbăm o lume din alb și negru într-una colorată, pentru că fiecare e o pată de culoare, fiecare e o piesă de puzzle care așteaptă să-și găsească locul prin reîntregire.

A venit vremea să încetăm cu revolta prin violență și să înțelegem că se pot face schimbări majore și fără sânge vărsat, oare nu ne-am scârbit destul privind la miile de masacre pe care ni le-a arătat istoria? Depinde de noi să nu repetăm greșelile din istorie la nesfârșit.

A venit vremea să crezi! Să crezi că putem dărâma o lume veche și putredă care acum se află în convalescență și să construim una nouă, proaspătă și vie, așa cum am visat dintotdeauna. Orice lucru frumos pe care ni l-am imaginat cel puțin o dată înseamnă că există cu adevărat în noi și că poate fi realizat.

A venit vremea să renunțăm la obsesia lui a avea, idee inoculată de o lume consumeristă. Nu, oricât s-ar strădui alții să ne convingă, nu e în natura noastră să ne comportăm precum niște roboți ghidați de corporații, să consumăm la nesfârșit și să prădăm totul în calea noastră de parcă totul ni s-ar cuveni. Să ne amintim cine suntem cu adevărat!

A venit vremea să îndrăznim să fim ceea ce simțim că suntem și să scoatem la iveală acea esență din fiecare dintre noi care vibrează de atâta timp și căreia i-a fost frică până acum să iasă la lumină. E timpul să privim lumea și cu inima, nu mai merge doar cu capul pentru că am ajuns să ne dăm în cap unii altora.

Și a venit vremea ca tu, cel care citești aceste rânduri…să afli care e rostul tău pe acestă lume și care este contribuția pe care o poți aduce la crearea unei noi lumi. Cu sau fără implicarea ta, aceasta va lua naștere oricum și ar fi păcat să rămâi pe margine și să nu mai poți ține pasul cu ceea ce va urma.

E momentul să transformăm lumea exterioară în care nu ne mai regăsim de ceva timp în ceea ce ne dorim cu adevărat să fie în jurul nostru. Cu cât vom lucra mai mult la transformarea noastră cu atât mai repede această lume va avea mai mari șanse să se manifeste!

Nu este timp pentru descurajare, nu este timp pentru a aștepta ceva din exterior și pentru a asista precum spectatorii, e timpul să ne punem în valoare talentele, să ne luăm în serios rolul nostru pe acest pământ și să ne unim inimile. Acum e tot ce avem!

 

Un comentariu

Din categoria Lectii

Revenirea la sine

399760_353333714693866_192992100728029_1521301_1461739391_n

M-am săturat de oameni care îmi spun cum sunt și ce ar trebui să fac, așa cum m-am săturat să le cer celor pe care îi consider superiori să-și dea cu părerea asupra mea. Și uite așa, m-am săturat să încerc la nesfârșit rețetele altora.

Oricât ar fi de minunați acești oameni, sunt rețetele lor, nu ale mele. Așa cum mai mulți bucătari nu vor putea obține gusturi identice urmând aceeași rețetă, tot așa, nicio soluție pe care altcineva mi-o dă nu va putea trezi în mine același lucru pe care l-a trezit în sine însuși și nu va avea același rezultat. Asta pentru că suntem diferiți (slavă Domnului) și, asemenea condimentelor folosite la gătit, fiecare are un alt rol (roluri diferite dar complementare).

Am obosit să urmez drumuri bătătorite de alții, să cântăresc ideile lor și mai ales… și să mă lupt cu mine însămi. Nicio frunză din același copac nu este la fel ca celelalte, nici un fulg de nea nu are același format, atunci de ce m-aș încăpățâna să devin ceea ce nu sunt?

Indiferent dacă este un moft, o nevoie sau o etapă necesară, știu sigur că vocea interioară este singurul meu ghid, care nu e aceeași cu vocea perfecționistă din capul meu sau din capul altora.

Dacă eu am răbdare cu mine, nu mă mai privește dacă ceilalți nu au  cu mine.

Dacă eu mă accept așa cum sunt, nu e treaba mea dacă ceilalți nu mă acceptă.

Și dacă eu mă iubesc pe mine însămi așa cum sunt, iubirea mea nu mai este condiționată de ceea ce fac sau nu fac ceilalți pentru mine…

Iubesc… pur și simplu, fără condiții, fără circumstanțe favorabile sau nefavorabile, fără a mai face proiecții în viitor, fără a mai aștepta la nesfârșit momentul potrivit pentru a manifesta ceea ce simt, fără a-l răni pe celălalt și fără iluzia nemiloasă a perfecțiunii.

Acum știu că a-ți asuma dreptul de a-i eticheta pe ceilalți și de a le spune ce crezi tu că ar trebui să facă pentru a se îndrepta nu e decât o iluzie egotică din marea de iluzii ale acestei lumi care ne păcălește zilnic. Nu există nicio rețetă, există în schimb o singură poțiune magică care vindecă orice boală și orice durere- iubirea.

 

4 comentarii

Din categoria Lectii