Arhive lunare: Iulie 2012

Pleaca, dar nu te intoarce acelasi

Auzim din ce în ce mai des vorbindu-se la noi despre așa-zisa „plecare” în alte țări ca fiind singura soluție pentru români pentru a duce o viață mai bună. Pot spune cu o ușoară părere de rău că pentru mulți s-ar putea să fie într-adevăr singura soluție, dar nu pentru a duce o viață mai bună, ci pentru a deveni oameni mai buni. Și asta pentru că rămânând aici nu vor sau nu pot să vadă mai mult.

Mulți vorbesc despre o viață mai bună, dar aproape nimeni nu vorbește despre cum să fim mai buni. Dacă îi întrebi pe oameni ce înțeleg prin „o viață mai bună” îți vor spune de familie, casă, mașină, piscină și fără rate la bănci. Oare viața înseamnă doar atât? De ce ne amăgim crezând că numai după ce vom avea partea materială asigurată vom putea evolua ca oameni?

Îmi amintesc de o vorbă din bătrâni pe care am auzit-o în satul bunicilor „Dacă ești prost când ești tânăr, de ce crezi că la bătrânețe vei fi altfel?” Smile

Călătorind prin Europa, am observat că țările bine dezvoltate din punct de vedere material au locuitori bine dezvoltați și la capitolul morală. Cu siguranță și edenul lor are mere stricate, doar că nu sunt așa de mulți cei care au sărit gardul. Și atunci poate fi o soluție pentru mulți români, dar din păcate cine e nemulțumit aici, va fi la fel în orice altă parte.

Omul face diferența, nu locul.

Îmi amintesc de un articol foarte bun cu titlul Române, dacă vrei să pleci, du-te!, dar nu o face pentru o viață mai bună material, ci pentru propria ta dezvoltare ca om. Interacționând cu alți oameni, cu alte culturi, cu alte țări te va ajuta să-ți lărgești orizonturile, să-ți schimbi mentalitatea și să aduci ceva proaspăt și benefic în țara asta la întoarcere.

Dar aceasta nu e o soluție pentru toată lumea, deoarece poți să te dezvolți ca om și fără a locui în străinătate. Acest lucru se datorează deschiderii și posibilității variate de interconectare ce există la ora actuală pe planetă. Din fericire, putem să ne conectăm ușor cu alți oameni aflați la mii și mii de km distanță, un filmuleț care conține un mesaj revelator ne poate scuti de acești kilometri și nu numai.

Prin urmare, dragi români, dacă simțiți nevoia să plecați, plecați! Dar plecați mai întâi într-o călătorie interioară, explorați-vă, aflați cine sunteți și reamintiți-vă de ce ați venit pe lumea asta, în țara asta.. 

Abia apoi vom putea contribui la schimbarea acestei lumi și implicit la schimbarea acestei țări. Conducătorii pe care îi avem nu fac decât să ne reflecte media nivelului nostru de evoluție, iar dacă ne deranjează acest lucru este pentru că ȘTIM cu toții că putem mai mult, că nu asta e calea.

Nu poți schimba o țară dacă nu-i cunoști harta. Și nu poți schimba nimic dacă nu-ți cunoști harta interioară.

Faceți acea călătorie interioară oriunde vă aflați, în țară, în avion sau în altă parte. Deși misiunea de a schimba lumea nu e pentru toți, fiecare poate contribui la asta străduindu-se mereu să fie mai bun decât ieri.

Indiferent de ce paradis descoperă în alte părți, oamenii puternici se întorc întotdeauna de unde au plecat, pentru a-i ajuta și pe ceilalți să crească. Și vă recomand să citiți parabola „Pescărușul Jonathan Livingstone” scrisă de Richard Bach cu al cărui citat voi încheia:

„Se întreba dacă există vreun pescăruș acolo pe Pământ, care încearcă să evadeze din limitele sale, să vadă sensul zborului, dincolo de folosirea acestuia ca pe un simplu mijloc pentru a ciuguli o firimitură dintr-o barcă de pescar. Și cu cât își exersa mai mult bunătatea, cu cât încerca mai mult să cunoască natura iubirii, cu atât mai mult dorea să se întoarcă pe Pământ.”

„Ultimul argument fu hotărâtor. Cu cât zbori mai sus cu atât vezi mai departe.”

Dacă vrei să pleci, pleacă, dar nu te întoarce același, și nu mă refer la bunurile cu care te întorci!

 

Anunțuri

11 comentarii

Din categoria Lectii

Pentru dimineti senine sau Cum ar fi ziua fara tine?

197384_170520602999693_100001252637430_427943_7162425_n

Mă trezesc dimineața morocănoasă. Nu înțeleg de ce. Devin și mai morocănoasă. Cum adică, eu ajut oamenii să-și înțeleagă nemulțumirile și eu nu pot să mi le descifrez pe ale mele?

Ies pe terasă. Privesc florile, caut ceva de care să mă agăț pentru a-mi reveni. Nimic. Deschid facebook, plin de citate care în loc să mă inspire mă plictisesc. Toate vorbesc despre această zi minunată.

„Ce prostie, mă gândesc, o zi nu poate fi minunată sau proastă… tu în schimb poți”. Și dintr-o dată mă lovește următoarea întrebare: „Stai puțin, cum ar fi ziua asta fără mine? Ar mai fi o zi proastă sau minunată?”

Soarele ar continua să strălucească, probabil că pomii ar fi la fel de verzi, florile la fel de colorate. Afară ar fi tot cald, așa cum este acum. Casa în care locuiesc poate ar fi aranjată diferit dar tot casă ar rămâne. Poate iubitul meu nu și-ar mai călca hainele așa de liniștit, dar de ce să mă amăgesc? Și-ar vedea în continuare de viața lui și poate o altă femeie chiar i-ar călca hainele..Oamenii cu care lucrez ar apela la altcineva, n-ar fi nicio tragedie.

Oau, ce mare descoperire…nu sunt buricul pământului. Oare așa s-o fi simțit și Columb când a descoperit America? Dar totuși mă țin bine, zic eu, să înfrunți un asemenea adevăr nu-i ușor.

Și atunci de ce ne comportăm ca și cum fără noi nu s-ar învârti pământul? De ce ne acordăm atâta importanță? Uufff, cam multe întrebări, dar răspunsurile sunt cuprinse tot în ele.

Da, ziua asta ar fi tot o zi, cu sau fără mine, am ajuns la această concluzie încă de când eram copil. Dar dacă fiecare om ar spune același lucru și ar alege să plece de pe această planetă tocmai din acest motiv, cum ar mai fi? 

Poate o să spui că planeta ar fi mai fericită fără noi, oamenii, care oricum i-am cauzat destule mâncărimi. Sau vorba lui George Carlin „Pack your shit, faulks, the planet is fine, the people are fucked”. În traducere eufemistică, să ne facem bagajele, să nu ne facem griji pentru planetă, ea e bine cu sau fără noi, noi în schimb nu prea…

Și atunci tot ce-mi rămâne e să îmi amintesc zilnic ce caut eu aici, să încetez să mă mai joc precum copiii în noroi (rahat ar fi fost un cuvânt mai potrivit dar mai puțin plăcut), mi-am creat destulă imunitate la prostie. Poate că e timpul să fac mai mult și nu neapărat pentru mine, ci pentru întregul din care fac parte.

Și atunci am zis așa: „Dacă planeta asta e plină de idioți, de ce să-i mai adaug unul? Dacă țara asta e plină de oameni care stau cu mâinile în sân și nu-și asumă responsabilitatea de ce să mă mai adaug și pe mine?

Prin urmare, te invit să-ți pui și tu următoarea întrebare:

„Dacă ziua asta ar fi la fel cu sau fără mine, de ce să nu încerc măcar să o fac diferită pentru ceilalți?” Dacă cel puțin pentru o persoană ziua nu i-ar fi la fel  fără darul tău, de ce să nu îl dăruiești lumii? Îți poți găsi misiunea ta în această viață chiar și în zâmbetul unui străin pe care l-ai ajutat să urce o treaptă.

Dacă tu ai puterea să faci o zi să fie minunată sau mizerabilă, îți dai seama câte lucruri stau în puterea ta?

4 comentarii

Din categoria Lectii