Arhive pe categorii: Filme cu mesaj

„A beautiful mind”- Sabotorul din fiecare om

A beautiful mind

Am revăzut recent filmul A beautiful mind și spre deosebire data trecută, de data aceasta personajul principal mi-a părut mult mai actual și mai aproape de omul cotidian. Se spune că nu există genii, ci doar oameni care își accesează potențialul uriaș ce se ascunde în fiecare, prin multă muncă.

Dar nu l-am simțit aproape neapărat prin puterea geniului său de matematician, cât prin suferința lui denumită de medici schizofrenie. Toți cei din jurul lui îl compătimeau, uitând că nici ei nu sunt cu mult diferiți.

Da, matematicianul nostru era „vizitat” mereu de trei personaje care aveau rolul de a-l deturna de pe drumul său. De fapt aceste personaje există în mintea fiecărui om, deosebirea fiind aceea că în viața geniului acestea erau mai puternic materializate. Întrebarea lui era aceea dacă sunt sau nu reale pentru că creierul uman nu face astfel de diferențe.

Oare de câte ori nu ne-am pus în cap că vom face o schimbare, că vom începe să muncim la lucrurile cu adevărat importante pentru evoluția noastră și în ultimul moment să apară o voce care să-ți aducă argumente că acum nu e momentul pentru așa ceva? Da, am devenit prizonierii propriei nostre minți…Fiecare are în el un înger și un Sabotor, acea voce care ne sabotează planurile și visele.

John însă observă că atunci când ascultă de vocea „prietenului” său imaginar suportă consecințe nefaste, îi afectează relația și cariera mai mult decât ar fi crezut. Observându-și „prietenul” constată că acesta nu se schimbă niciodată. Un puternic act de conștientizare, aș spune.

Oare câți dintre noi își observă Sabotorul din interior?Și câți dintr enoi observă că acesta e mereu același, că nu se schimbă niciodată? Majoritatea se identifică atât de puternic cu acesta încât ulterior nu înțeleg de ce s-au comportat așa, apoi se critică și se autocondamnă în loc să observe. Însă și atunci acesta are grijă să intervină folosindu-se de Ego pentru a te „consola” și pentru a-ți justifica acțiunile sau inacțiunile de care în realitate îți pare rău.

Observ zi de zi oameni care promit sau își promit anumite lucruri, după care nu se pot ține de promisiuni. Oameni care, teoretic știu ce anume le face bine și ce nu, dar cu toate astea se comportă de parcă nu ar ști. Mărturisesc că la fel am fost și eu și numai auto-observarea te poate scoate din mrejele sabotorului, care acționează precum o caracatiță.

Acesta își va face misiunea, important este să nu-l asculți. Se spune că un om curajos nu este un om care nu cunoaște frica, ci un om care nu-și ascultă frica. Atunci când pornești pe un drum, oricât de hotărât vei fi, voința îți va fi pusă la încercare, iar sabotorul din mintea ta va fi mereu treaz. Depinde doar de tine să nu-l asculți.

În final, matematicianul reușește meargă mai departe prin ignorarea Sabotorului și prin puterea iubirii. Toți oamenii care au reușit știu asta, cunosc cât de greu le-a fost dar cu toate astea au ieșit învingători, căci adevărata luptă se dă întotdeauna în interiorul tău.

2 comentarii

Din categoria Filme cu mesaj, Lectii

Intre viata si moarte

your-best-day-tn

Pentru că în ultimele zile pe social media s-a discutat intens subiectul morții unei vedete, vreau să fac unele precizări mai mult sau mai puțin plăcute pentru mintea omului cotidian. Credem că știm ce este moartea, o asociem cu ceva negativ sau tragic când de fapt ne este frică de suferința pe care o ne-o poate provoca.

Nu e nevoie ca cineva cunoscut sau cineva foarte apropiat să treacă dincolo pentru a ne aminti că toți vom trece și că nimeni nu e scutit de traversarea acestui pod dintre două lumi pe care le numim Viață și Moarte.

Moartea nu e decât un concept, o definiție pe care mintea noastră o dă acestui fenomen de trecere, pentru că nu știe ce urmează după trecere. Unii asociază această definiție cu sfârșitul, alții chiar cu o continuare, dar partea interesantă este că nu e decât o definiție neexperimentată direct de nimeni.

Când eram copil tatăl meu mi-a spus că nimeni nu s-a întors din morți ca să ne povestească cum e acolo și ca un copil curios ce eram, acest răspuns nu m-a mulțumit deloc. Apoi am analizat puțin comportamentul celor din jurul meu și am ajuns la o constatare pe care i-am împărtășit-o celei mai bune prietene de atunci : „Ai observat că oamenii se comportă ca și cum nu vor muri niciodată?” Prietena mea a început să râdă întrebându-mă ce m-a apucat, însă în zilele următoare a observat și ea același lucru.

Și atunci, daca nimeni nu s-a întors din morți, de ce continuăm să dăm o definiție unui fenomen pe care nu-l cunoaștem? Oare nu facem asta cu majoritatea fenomenelor din jurul noastru pe care în realitate nu le-am experimentat personal? Dăm definiții pentru a ne liniști mintea care intră în panică atunci când se află pe tărâm necunoscut și pentru a ne liniști egoul care nu suportă ideea că într-adevăr știe foarte puțin.

S-au scris cărți despre oamenii care spun că s-au întors din moarte, despre cei care au trecut prin acea „moarte clinică”, iar dr. Elisabeth Kubler Ross n-a făcut decât să adune notițe despre astfel de oameni, ajungând la concluzia că exista un element comun în poveștile acestor oameni nebăgați în seamă de societate. Toți descriau un spațiu de liniște, o stare de bine, de eliberare. Și atunci de ce moartea e privită ca ceva tragic? Am uitat de ciobanul din Miorița și de seninătatea lui în fața morții care provenea de fapt din acea comuniune cu natura.

Ne este frică de moarte pentru că suntem separați. Dacă am fi în comuniune cu natura am înțelege că facem parte din natură și că în natură nimic nu persistă, totul se află într-o continuă schimbare, într-un permanent ciclu. Chiar dacă ne-am separat de natură, de Întreg, indiferent de atitudinea noastră, nu suntem iertați. Natura nu ține cont de părerile, de definițiile, de credințele noastre. Dacă ai ajuns aici trebuie să și pleci, indiferent că îți convine sau nu, e o lege pe care tu n-ai puterea să o schimbi.

Și atunci care e sensul nostru aici pe pământ? Singurul sens care mai rămâne rezidă în felul în care ne trăim viața.

Unii pleacă mai repede, alții mai târziu. Dar dacă ne gândim la relativitatea timpului, cantitatea anilor devine irelevantă, deși în limba română încă se urează La mulți ani J. Tot ceea ce mai contează este calitatea vieții, calitate pe care numai tu poți să o dai anilor tăi. Aceasta nu se măsoară prin nivelul de comoditate, nici măcar prin numărul de experiențe, ci prin ceea ce ai învățat cu adevărat din ele. Gradul de înțelepciune nu se măsoară în funcție vârstă, ci în funcție de ceea ce ai învățat cu adevărat din viața care ți-a fost dată.

Legat de experiența morții, vă recomand filmul Hereafter (2010), un film care ne arată că odată ce ai experimentat moartea nu mai poți fi același. Eu zic că nu e nevoie să experimentăm moartea clinică pentru a înțelege că frica de moarte e inutilă. Ieșirea din zona de confort pe care ne-am creat-o ne duce la explorarea necunoscutului. Astfel, anihilarea fricii de necunoscut înseamnă implicit anihilarea fricii de moarte.

Și pentru că nu cunoaștem cu adevărat ce este Moartea, mă întreb oare cunoaștem cu adevărat ce este Viața? Dacă nu trăim cu adevărat nu putem spune că suntem în viață, dar dacă nici moartea n-am cunoscut-o încă, înseamnă că trăim între cele două lumi.  Nu ne ajunge o viață pentru a descoperi cu adevărat ce este Viața…așa că să nu mai pierdem vremea. 😉

3 comentarii

Din categoria Filme cu mesaj, Lectii

Temple Grandin- arta de a fi diferit

Am văzut recent filmul Temple Grandin și mi-au dat lacrimile..Deși povestea ei nu coincide cu destinul meu, m-am regăsit în căutările ei din adolescență și nu numai.

Suferința lui Temple nu pare să vină din cauza autismului, ci din neidentificarea ei cu valorile lumii în care s-a născut. Temple, un copil autist cu o minte genială care gândește în imagini se simte neînțeles de lumea aceasta atât de…pământeană, se simte exclus de alți copii care o iau mereu în râs și, deloc întâmplător, inima ei se închide și nu mai suportă să fie îmbrățișată.

Ce m-a captivat mai mult din povestea ei a fost această dorință nemărginită a ei de a înțelege oamenii. Și eu mi-am dorit asta încă din adolescență când am crezut că dacă voi citi cărți care pot să-mi explice de ce oamenii se comportă într-un anumit fel, îi voi înțelege, iar suferința mea va lua sfârșit.

Pentru mine omul a fost și este…un abis. Filosofii nu mi-au dat răspunsul, nici întâmplările prin care am trecut, căci felul în care oamenii relaționează a fost dintotdeauna un mister căruia am încercat în zadar să-i identific regulile.

Temple are același tip de „eșec” pe acest plan, însă realizează ceva la care eu nu m-am gândit atunci: studiază comportamentul animalelor, în special al vitelor de la ferma mătușii ei unde realizează că vitele au aceeași nevoie sufletească de liniște interioară ca oamenii, precum și faptul că frica în fața morții le agită determinându-le să acționeze haotic. Ți se pare cunoscut scenariul?

Lumea în care trăim e din ce în ce mai agitată, iar omul acționează tot mai mult din frică, mai bine spus re-acționează. Studiindu-mă pe mine și analizând comportamentul oamenilor, am observat și eu că omul de azi mai mult reacționează la stimulii exteriori decât acționează, e mai ușor să reacționăm decât să ne depășim condiția.

Povestea lui Temple este emoționantă prin faptul că e o poveste vie, Temple Grandin trăiește cu adevărat și a acceptat să i se facă publică. Ceea ce a ajutat-o pe Temple să-și depășească frica de respingere din partea oamenilor a fost credința că fiecare om pe care îl cunoaște reprezintă o nouă ușă care se deschide în viața ei, o nouă provocare pentru a experimenta viața.

Tot mai multe filme și cărți conțin acest mesaj prin care ni se arată că se poate, că dacă vrei să înțelegi lumea asta o poți face prin cunoașterea de sine, prin depășirea limitelor create de condițiile în care te-ai născut sau chiar de tine însuți. Dacă te simți diferit de restul oamenilor, fă din asta o artă, nu un motiv de suferință.

„Mintea normală scapă din vedere detaliile, în timp ce mintea autistă vede toate detaliile și seamănă mai degrabă cu mintea animalelor care gândesc în imagini, în sunete, în mirosuri.”

3 comentarii

Din categoria Filme cu mesaj

Gardienii destinului – destin sau liber arbitru?

images34

Pentru a fi în ton cu titlul pe care l-am dat acestui blog, am decis să scriu o serie de articole despre filmele care m-au inspirat. Nu voi povesti filmul și nici nu voi face critică de film, voi lua din el exact acele lucruri pe care le consider folositoare, atât de folositoare încât vreau să le împărtășesc cu voi.

Voi începe cu cel mai recent film pe care l-am vizionat- The adjustment bureau (2011)tradus Gardienii destinului. Cred că acest film răspunde la întrebările noastre legate de soartă și de liberul arbitru. În ce măsură lucrurile din viața mea se întâmplă pentru că așa trebuie sau pentru că eu aleg asta? În cazul meu pot spune că acest film mi-a confirmat acel răspuns pe care-l știam deja.

Nu putem nega că există un Mare Plan conform căruia umanitatea se mișcă într-o anumită direcție. E suficient să studiezi istoria pentru a observa că există un plan la scară globală de care nu ne-a spus nimeni la școală. De altfel, dacă totul s-ar fi desfășurat la întâmplare, de mult timp noi oamenii nu mai eram aici pe pământ, după cum spune și o replică din acest film.

Însă ceea ce atrage nu este istoria globală, ci istoria personală. Când omul de se duce înapoi pe firul vieții sale, dacă și-a învățat lecțiile, poate să înțeleagă cu multă claritate de ce lucrurile s-au desfășurat într-un anumit fel. Ceea ce m-a captivat în acest film a fost deschiderea ușilor și voința extraordinară a personajului de a se transforma dintr-o unealtă aflată în mâinile destinului, într-o ființă complexă, capabilă să-și ia viața în propriile mâini și să-și creeze propriul plan.

Personajul deschide numeroase uși fără a ști ce se află dincolo. Astfel, dacă vrei să-ți creezi tu soarta, e nevoie de voință și de curajul de a risca, de a înfrunta necunoscutul. Spun asta deoarece atunci când nu cunoaștem ceva apare frica. Drumul celor două personaje e o metaforă în care fiecare dintre noi se poate regăsi.

Nu știu care e Marele Plan pentru omenire în această perioadă, dar cu siguranță noi îl putem modifica. Iar dacă apariția atâtor filme, cărți, cursuri cu mesaje profunde pentru noi face parte din planul divin, atunci nu pot decât să mă bucur că se întâmplă, indiferent de varianta inițială a planului.

Mesajul meu coincide cu cel din film: luptă pentru a te depăși, pentru a ieși din tiparul sorții și nu uita că liberul arbitru e un dar, însă nu oricine știe să-l folosească. Iar atunci când iei o decizie, ai grijă să fie alegerea ta, și nu o obligație deghizată în alegere. Sper că te-am convins să vizionezi acest film.

7 comentarii

Din categoria Filme cu mesaj