Arhive pe etichete: drum

Lectia drumului

Photoxpress_733884

În urmă cu ceva vreme, după multe frământări mi-am ales un drum și am pornit fără să știu ce va urma. Mi-am făcut bagajele, am aruncat ce învățasem până atunci de la lume și am ars liste de prejudecăți și liste întregi de „Trebuie” . Câțiva călători s-au oferit să mă însoțească pentru că cel puțin o bucată din drumul pe care îl aveam de parcurs era comună.

În drumul meu am ajuns la numeroase intersecții, de la unii mi-am luat la vedere, drumul nostru nu mai coincidea și, deși îmi era greu să accept asta, am mers mai departe. Din fericire pentru mine, cineva care cunoaște foarte bine drumul s-a oferit să-mi fie ghid și să mă îndrume o vreme. Acesta m-a ferit de multe gropi în care aș fi căzut fără povețele sale, mi-a arătat o sumedenie de locuri frumoase pe lângă care poate aș fi trecut indiferentă în preocuparea mea de a nu greși drumul.

Cu alte cuvinte, e minunat să ai un ghid. Însă ghidul meu m-a scutit doar de unele indicații, m-a lăsat să cad pentru a învăța să mă ridic, m-a lăsat să plâng pentru a învăța apoi să râd cu toată inima , m-a lăsat să mă supăr pe el pentru a învăța să nu mai judec doar după ceea ce se vede și să văd dincolo de aparențe.

Și pe când am învățat să mă țin pe picioarele mele pe acest drum, pe când m-am umflat în pene crezând că nu mai am mult și ajung la destinație, tocmai am aflat că nu sunt decât la început de drum…

Ți s-a întâmplat vreodată să pornești la drum cu cineva care cunoaște drumul, care știe cât e de lung dar cu toate astea te păcălește că nu mai e mult ? Recent am aflat că mai e încă foarte mult de parcurs și, ca orice om normal, m-am descurajat întrebându-mă dacă merită. Dacă aș fi știut asta de la început, așa cum eram eu înainte, poate nu m-aș fi încumetat niciodată să pornesc. Așa că, obosită și dezamăgită, m-am pus jos și am privit în cele două direcții…înainte și înapoi.

Tentația de a da înapoi, de a renunța era mare. Însă privind înapoi, m-am văzut pe mine cum eram înainte de a porni pe acest drum și nu mi-a plăcut ce vedeam. Așa am înțeles că odată ce pornești pe un drum inițiatic nu mai e cale de întoarcere…Acum știu că secretul nu constă în ajungerea la destinație, ci în transformarea subtilă care are loc în timp ce mergi. Avem nevoie de scopuri pentru a ne păcăli mintea să nu mai dea înapoi, destinația e la fel de iluzorică precum mirajele celor care umblă prin deșert.

Acum îmi dau seama că ghidul m-a păcălit când mi-a dat bilet dus-întors pentru călătoria vieții, dar îi mulțumesc pentru asta. Miracolele se întâmplă întotdeauna în timp ce mergi…

“Don’t try to see through the distances, that’s not for human beings” (Rumi- Keep walking)

Reclame

4 comentarii

Din categoria Lectii

De ce ne pierdem entuziasmul?

Photoxpress_764454

Am observat că avem tendința să ne entuziasmăm foarte puternic atunci când ceva nou sau mult așteptat ni se întâmplă. Trăim intens acea clipă de îndumnezeire dacă ținem cont de originea cuvântului entuziasm (en+theos= în dumnezeu), după care urmează o cădere bruscă asemănătoare cu căderea într-o groapă pe care nu ai văzut-o deoarece mergeai cu spatele.

Entuzisamul e un dar pe care îl primim la început pentru a avea puterea de a porni la drum. E ca și cum ai primi o sticlă de apă la început de drum prin deșert. Dacă vei consuma apa în primele ore de drum, te vei stinge încet pe drum, însă dacă o vei consuma treptat, cu chibzuință vei ajunge departe.

Unde greșim când ne entuziasmăm? Nu greșim pentru că ne entuziasmăm, greșim pentru că uităm…Uităm să ne conservăm pentru ceea ce urmează, uităm să ne pregătim din timp pentru provocarea de a ne menține în mod constant energia de care avem nevoie pentru a reuși. Din păcate sentimentul de dezamăgire și de neputință care ne încearcă ulterior poate deveni atât de copleșitor, încât ajungem să asistăm fără speranțe la înmormântarea  propriului vis.

Alteori însă ne ridicăm din acea stare și ne căutăm noi motive de a ne entuziasma, noi iluzii după care să alergăm, iar apoi cădem din nou. Avem nevoie de cădere așa cum avem nevoie de înălțare, dar mai mult decât atât, avem nevoie de acea putere de a ne detașa. A te detașa nu înseamnă a privi în altă parte sau a neglija, ci pur și simplu a te ridica deasupra gândurilor și emoțiilor tale.

Te detașezi atunci când știi că tu nu ești una cu entuziasmul chiar dacă îl experimentezi intens și nici una cu tristețea neîmplinirii care ți-a tăiat aripile. Tu ești dincolo de toate acestea, iar dacă la început le trăiești intens identificându-te cu ele, în următoarea etapă ajungi martor al împlinirii viselor. Pentru că adevărata împlinire nu va mai fi condiționată de realizarea unor obiective…

3 comentarii

Din categoria Lectii