Arhive pe etichete: pian

De ce scriu?

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În articolul Scriindu-mi muzicaspuneam că mă simt asemenea unui pianist care cântă, dar în loc de clape am o tastatură. Mi-am pus întrebarea de ce m-am apucat de scris?

Scriu de când eram mică, am început cu poezii și compuneri care o emoționau pe învățătoare, iar apoi cu discursuri de sfârșit de an care îi emoționau pe absolvenți și pe profesori pentru ca clipa prezentă să fie mai intensă, lucruri pe care le-am considerat mereu banale.

După o perioadă mai cruntă din viața mea urmată de o profundă schimbare pe toate planurile am reînceput să scriu. Îmi doream mult să împărtășesc, să dau mai departe. Apoi am văzut că mulți oameni fac asta prin intermediul blogurilor și m-am descurajat considerând că fac ceva obișnuit care nu stârnește interesul nimănui.

Am renunțat pe moment până în ziua în care am descoperit meditația. Așa am observat că starea de meditație e similară stării pe care o am atunci când scriu. Cuvintele deveniseră o povară pentru mine de care nu mă puteam elibera.  Nu mai voiam să scriu, renunțasem deja, dar parcă mă urmăreau peste tot: în autobuz, în natură, când mâncam și mai ales când ascultam muzică.

Scriu…Nu știu dacă e sau nu un talent, dacă scrisul meu alină sau nu inima cuiva, dar scriu pentru că Cineva căruia scriitorii i-au dat numele de Inspirație nu îmi dă pace altfel . Scriu pentru că așa simt că trebuie…

Poate că rândurile mele nu te ajută așa cum te așteptai, dragul meu cititor, dar ascultă-le cu urechea inimii așa cum ai asculta o partitură sau citește-le pentru simpla plăcere de a te pierde în labirintul cuvintelor. Datorită ție, eu mă pot elibera de povara cuvintelor ce cresc în interiorul meu, povara formelor, căci cuvintele nu sunt decât niște forme de care mă folosesc pentru a surprinde o parte din acel ceva care nu poartă nume.

Reclame

17 comentarii

Din categoria Lectii