Arhive pe etichete: poezie

Suferinta ca poezie

638

Pentru că mi-au plăcut și îmi plac poeziile, dintotdeauna am simțit că există o graniță insesizabilă de multe ori între suferință și plăcere. Savuram poeziile ca pe un mănunchi de cireșe al căror gust e uneori dulce, alteori amar și adoram să mă pierd în labirintul versurilor pentru că simțeam emoția de dincolo de cuvinte.

Atunci am înțeles că versurile adevărate s-au scris dintotdeauna pentru inimă, din orice unghi le-ai privi. Și tot atunci am simțit că suferința nu e atât de tragică precum am fost învățați să credem, din moment ce de-a lungul istoriei a permis geniilor să se manifeste dând naștere la mari opere de artă, la poezii atât de profunde, la compasiune sau de ce nu, la o nouă lume.

Cred că suferința își are rolul ei dacă știm să o alchimizăm, să o tranformăm în ceva frumos și înălțător. Se spune că e cea mai scurtă cale spre evoluție și totuși mulți oameni se împotmolesc în ea și nu pot să vadă dincolo de ea.

Azi am învățat că un om care suferă nu poate să vadă decât noroiul în care s-a împotmolit, iar dacă acest noroi se usucă în timp devine mult mai greu de îndepărtat. Mesajul meu pentru toți cei care suferă dintr-un motiv sau altul este să nu uite că floarea de lotus se naște din noroi și nici măcar strălucirea unui diamant nu poate fi observată dacă acesta e acoperit de noroi.

Suferința e un efect dar conține și o nouă șansă în același timp. Poate că e nevoie să aștepți ca apele să se liniștească, căci numai așa vei putea să vezi cu claritate viața și frumusețea din adâncuri (peștișorii cei colorați). Dar pentru asta e nevoie să nu mai răscolești în noroi, să nu mai cauți cu disperare un răspuns în ape tulburi.

Îmi place să cred că dacă viața mea e o poezie, atunci suferința nu e decât o metaforă pe care nu am înțeles-o pe moment.

Reclame

4 comentarii

Din categoria Lectii