Arhive pe etichete: primavara

Fereastra deschisa

În fiecare primăvară, văd în drumul meu spre casă un cuib de berze. La început văd două berze în acelaşi cuib, după ceva timp apare mereu o familie. M-am întrebat de multe ori dacă păsările au gânduri, dacă ele ştiu drumul spre casă şi răspunsul a fost mereu că nu e nevoie.

Avem multe de învăţat de la ele, cum ar fi să ne urmăm drumul cu încredere că suntem susţinuţi în tot ceea ce facem…Putem forţa lucrurile să se întâmple sau putem lăsa ca ele să se întâmple la momentul potrivit. Cum ar fi dacă păsările s-ar încăpăţâna să rămână în cuib şi iarna?

De asemenea, am observat că o simplă privire îndreptată spre cer ne poate lumina ochii…

Atunci când eşti împovărat de grijile tale zilnice, tot ce ai de făcut este să-ţi ridici privirea. Dacă eşti închis într-un birou caută o fereastră. Ceea ce deschizi este de fapt fereastra inimii care mereu ne spune că există şi altceva, că lumea nu se reduce la ceea ce percepem zilnic cu simţurile noastre, că e mai mult de atât şi noi nu am descoperit încă. Singurii care arată că mai ştiu asta sunt copiii.

Ridică-ţi privirea spre cer…tot vei găsi ceva care să se reflecte în ochii tăi ca într-o oglindă…indiferent că e albastrul cerului, razele soarelui, albul norilor, culorile unui curcubeu după ploaie, crengile unui copac impunător sau aripile unei păsări.

În astfel de momente îţi dai seama că miracolele pe care mintea le complică sunt de fapt simple, că ceea ce aşteptăm se întâmplă chiar sub nasul nostru, în timp ce noi ne încăpăţânăm să privim în altă parte, că bucuriile îşi fac loc în viaţa noastră dacă le deschidem fereastra. Deschide-ţi fereastra inimii cu un zâmbet sau cu o privire…

Iar cine nu vrea să-şi deschidă fereastra sufletului, să-şi şteargă măcar geamul de praf…pentru ca planeta pe care trăim e superbă, priviți!

 

Reclame

2 comentarii

Din categoria Lectii

Momente de VIATA

Cu siguranță în viața ta ai avut parte de cel puțin un moment minunat greu de descris de cuvinte în care ai simțit că trăiești cu adevărat… E vorba de acel moment în care ai impresia că inima îți explodează de fericire și raze de lumină îți inundă ființa. Acel moment în care într-o fracțiune de secundă timpul s-a dilatat și ai făcut cunoștință cu eternitatea…acel moment în care simțeai că cerul și pământul își dau mâna prin tine, iar tu nu ești decât un univers eliberat de limitele formei…

Uneori e de ajuns o clipă pentru a ieși din clepsidra timpului și a observa că oamenii nu sunt decât niște fire de nisip captive care se scurg dinspre cer spre pământ și invers. În astfel de momente savurezi viața ca pe o ceașcă de ceai a cărui aromă te pătrunde, așa cum pătrund stropii de ploaie în pământul însetat.

Atunci vei ști că dincolo de obișnuința zilelor noastre se ascunde ceva mult mai profund decât îți poți imagina. Dacă aceste trăiri depind sau nu de noi, îmi place să cred că așa este. Stă în puterea noastră să le trăim, dar nu le vom putea forța să se producă. E absurd să te străduiești să fii fericit, ori ești ori nu ești, altfel e ca și cum ai forța un boboc să înflorească.

Am învățat însă că tot ce pot face e să pregătesc spațiul necesar pentru ca bucuria trăirilor să se întâmple, așa cum o gazdă pregătește cu meticulozitate camera pentru oaspetele său.

Tot ce avem de făcut e să facem curățenie în spațiul dinăuntrul nostru, să ne aerisim mintea de gânduri toxice și să ne reîmprospătăm ființa. Indiferent ce aștepți sau pe cine aștepți să apară în viața ta, ai grijă să ai spațiul din tine mereu pregătit pentru a primi, în caz contrar riști să aștepți o viață și să nu înțelegi de ce nu a apărut.

Și dacă tot vine primăvara, să lăsăm vântul de primăvară să intre în noi, să spulbere praful de pe inimile noastre și să facă un vârtej de inimi în care să ne întâlnim cu toții, măcar pentru câteva secunde, așa…cât ține un moment…

 

Un comentariu

Din categoria Lectii