Arhive pe etichete: Rumi

Lectia drumului

Photoxpress_733884

În urmă cu ceva vreme, după multe frământări mi-am ales un drum și am pornit fără să știu ce va urma. Mi-am făcut bagajele, am aruncat ce învățasem până atunci de la lume și am ars liste de prejudecăți și liste întregi de „Trebuie” . Câțiva călători s-au oferit să mă însoțească pentru că cel puțin o bucată din drumul pe care îl aveam de parcurs era comună.

În drumul meu am ajuns la numeroase intersecții, de la unii mi-am luat la vedere, drumul nostru nu mai coincidea și, deși îmi era greu să accept asta, am mers mai departe. Din fericire pentru mine, cineva care cunoaște foarte bine drumul s-a oferit să-mi fie ghid și să mă îndrume o vreme. Acesta m-a ferit de multe gropi în care aș fi căzut fără povețele sale, mi-a arătat o sumedenie de locuri frumoase pe lângă care poate aș fi trecut indiferentă în preocuparea mea de a nu greși drumul.

Cu alte cuvinte, e minunat să ai un ghid. Însă ghidul meu m-a scutit doar de unele indicații, m-a lăsat să cad pentru a învăța să mă ridic, m-a lăsat să plâng pentru a învăța apoi să râd cu toată inima , m-a lăsat să mă supăr pe el pentru a învăța să nu mai judec doar după ceea ce se vede și să văd dincolo de aparențe.

Și pe când am învățat să mă țin pe picioarele mele pe acest drum, pe când m-am umflat în pene crezând că nu mai am mult și ajung la destinație, tocmai am aflat că nu sunt decât la început de drum…

Ți s-a întâmplat vreodată să pornești la drum cu cineva care cunoaște drumul, care știe cât e de lung dar cu toate astea te păcălește că nu mai e mult ? Recent am aflat că mai e încă foarte mult de parcurs și, ca orice om normal, m-am descurajat întrebându-mă dacă merită. Dacă aș fi știut asta de la început, așa cum eram eu înainte, poate nu m-aș fi încumetat niciodată să pornesc. Așa că, obosită și dezamăgită, m-am pus jos și am privit în cele două direcții…înainte și înapoi.

Tentația de a da înapoi, de a renunța era mare. Însă privind înapoi, m-am văzut pe mine cum eram înainte de a porni pe acest drum și nu mi-a plăcut ce vedeam. Așa am înțeles că odată ce pornești pe un drum inițiatic nu mai e cale de întoarcere…Acum știu că secretul nu constă în ajungerea la destinație, ci în transformarea subtilă care are loc în timp ce mergi. Avem nevoie de scopuri pentru a ne păcăli mintea să nu mai dea înapoi, destinația e la fel de iluzorică precum mirajele celor care umblă prin deșert.

Acum îmi dau seama că ghidul m-a păcălit când mi-a dat bilet dus-întors pentru călătoria vieții, dar îi mulțumesc pentru asta. Miracolele se întâmplă întotdeauna în timp ce mergi…

“Don’t try to see through the distances, that’s not for human beings” (Rumi- Keep walking)

Reclame

4 comentarii

Din categoria Lectii