Pentru că îmi place să fiu un observator al ființei umane, mi-am pus și eu următoarea întrebare: „De ce nu reușesc să fac tot ce îmi propun într-o zi, de ce neglijez anumite obiective importante pentru mine?”
O astfel de întrebare poate genera foarte ușor frustrare, motiv pentru care mulți preferă să o evite. Nu-i ușor să te uiți în oglindă imediat după trezire, s-ar putea să nu-ți placă ce vezi.
Din fericire, există meditația, acea șansă care ți s-a dat de a petrece ceva timp cu tine însuți, de a observa și de a înțelege. Poate ți-ai dat deja seama că meditația are rolul de oglindă pentru că te prezintă așa cum ești, nu cum ai vrea să fii, iar pentru a te privi cu detașare e nevoie de mult curaj.
Răspunsul la întrebarea de mai sus mi-a venit tot prin meditație. Într-un moment de trăire profundă, numa’ bun pentru revelații, apărea din când în când…câte-un gând, ca o pasăre zburând (a ieșit și rima) 
. Căzând în ispită, mai ceva ca Irod când i s-a dansat belly dance, marele observator interior începea să se contopească înce-încet cu lumea acestui gând și…brusc se trezi năucit scăldându-se într-o mare de alte gânduri, după care se întrebă : „Cum naiba am ajuns eu aici ?”
Așa cum spuneam, meditația are rol de oglindire, îți arată cum gândești și cum procedezi și în viața cotidiană. Motivul pentru care nu reușeam să mă țin de ceea ce îmi propuneam era așa numita „distragere” sau chiar „distracție”. Dar mie îmi place să-i spun distracție pentru că e un cuvânt foarte des folosit, mai ales de către adolescenți și pentru că oamenii caută cu disperare distracția, adică motive de a-și distrage mintea de la gândurile care îi frământă zilnic.
Distracția nu e decât un substitut temporar cu care mulți ne amăgim pentru a umple golul acela din noi a cărui voce, oricât o ignori își revendică drepturile. Unii o caută în posesiuni și obiecte de lux, alții în sex, în alcool, în diverse grupuri sau în cluburi, în activități generatoare de adrenalină sau în alte dependențe.
Dar dacă ești unul dintre cei care nu caută așa ceva și se distrează fără să manifeste vreo dependență pentru asta, să nu te umfli în pene cum am făcut eu la un moment dat, nu ești chiar așa special E suficient un simplu gând care să se tot repete pentru a te distrage de la momentul prezent, de la ceea ce ai de făcut. Gânduri, imagini, amintiri și multe altele, toate se perindă în minte precum elementele unui carusel, atunci când ai cel mai puțin nevoie de așa ceva și nu știi cum să le oprești.
Și atunci am apelat la soluția cea mai la îndemână și mai simplă : respirația. Cu toții respirăm, dar câți dintre noi sunt conștienți de asta în timpul zilei? Uneori e nevoie de căldură mare sau de aer poluat pentru a ne aminti că respirăm…Prin conștientizarea respirației revii la esența ființei tale și conștientizezi că datorită respirației trăiești, ești viu. Și ca să mă exprim mai poetic, revii printre vii..
Dacă apar gânduri care te distrag ușor de la momentul prezent și simți că nu poți controla asta, tot ce ai de făcut este să inspiri profund și să le observi cum îți bat la ușă, precum niște musafiri nedoriți care vor să-ți vândă ceva de care nu ai nevoie acum..Pur și simplu nu le mai deschizi ușa. Pentru că ceea ce faci ACUM este cu adevărat IMPORTANT pentru tine.
Lectii din viata 