Arhive lunare: Noiembrie 2011

Lectia drumului

Photoxpress_733884

În urmă cu ceva vreme, după multe frământări mi-am ales un drum și am pornit fără să știu ce va urma. Mi-am făcut bagajele, am aruncat ce învățasem până atunci de la lume și am ars liste de prejudecăți și liste întregi de „Trebuie” . Câțiva călători s-au oferit să mă însoțească pentru că cel puțin o bucată din drumul pe care îl aveam de parcurs era comună.

În drumul meu am ajuns la numeroase intersecții, de la unii mi-am luat la vedere, drumul nostru nu mai coincidea și, deși îmi era greu să accept asta, am mers mai departe. Din fericire pentru mine, cineva care cunoaște foarte bine drumul s-a oferit să-mi fie ghid și să mă îndrume o vreme. Acesta m-a ferit de multe gropi în care aș fi căzut fără povețele sale, mi-a arătat o sumedenie de locuri frumoase pe lângă care poate aș fi trecut indiferentă în preocuparea mea de a nu greși drumul.

Cu alte cuvinte, e minunat să ai un ghid. Însă ghidul meu m-a scutit doar de unele indicații, m-a lăsat să cad pentru a învăța să mă ridic, m-a lăsat să plâng pentru a învăța apoi să râd cu toată inima , m-a lăsat să mă supăr pe el pentru a învăța să nu mai judec doar după ceea ce se vede și să văd dincolo de aparențe.

Și pe când am învățat să mă țin pe picioarele mele pe acest drum, pe când m-am umflat în pene crezând că nu mai am mult și ajung la destinație, tocmai am aflat că nu sunt decât la început de drum…

Ți s-a întâmplat vreodată să pornești la drum cu cineva care cunoaște drumul, care știe cât e de lung dar cu toate astea te păcălește că nu mai e mult ? Recent am aflat că mai e încă foarte mult de parcurs și, ca orice om normal, m-am descurajat întrebându-mă dacă merită. Dacă aș fi știut asta de la început, așa cum eram eu înainte, poate nu m-aș fi încumetat niciodată să pornesc. Așa că, obosită și dezamăgită, m-am pus jos și am privit în cele două direcții…înainte și înapoi.

Tentația de a da înapoi, de a renunța era mare. Însă privind înapoi, m-am văzut pe mine cum eram înainte de a porni pe acest drum și nu mi-a plăcut ce vedeam. Așa am înțeles că odată ce pornești pe un drum inițiatic nu mai e cale de întoarcere…Acum știu că secretul nu constă în ajungerea la destinație, ci în transformarea subtilă care are loc în timp ce mergi. Avem nevoie de scopuri pentru a ne păcăli mintea să nu mai dea înapoi, destinația e la fel de iluzorică precum mirajele celor care umblă prin deșert.

Acum îmi dau seama că ghidul m-a păcălit când mi-a dat bilet dus-întors pentru călătoria vieții, dar îi mulțumesc pentru asta. Miracolele se întâmplă întotdeauna în timp ce mergi…

“Don’t try to see through the distances, that’s not for human beings” (Rumi- Keep walking)

4 comentarii

Din categoria Lectii

Sarbatoreste-ti viata

image

Cu toții așteptăm sărbătorile, însă dincolo de această așteptare se ascunde nevoia acută a sufletului nostru de a zâmbi, de a se bucura asemenea unui copil, de a retrăi clipele de fericire când ne sclipeau ochii de la surpriza cadourilor.

Vestea bună este că nu trebuie să așteptăm sărbătorile de iarnă pentru a trăi această stare de fericire, deoarece fiecare zi din viața noastră poate fi o sărbătoare. De obicei îi sărbătorim pe alții, sărbătorim diverse evenimente care au avut loc cândva în trecut, sărbătorim zile de naștere și promovări în viața profesională, dar câți dintre noi ne sărbătorim viața, bucuria simplă de a fi, aici și acum?

De aceea, te invităm la un eveniment special al cărui titlu conține acest mesaj:   Sărbătorește-ți viața, eveniment organizat de Schimbare Pozitivă Cluj și de o prietenă dragă mie -Delia Mureșan de care mă leagă multe. Pe Delia am cunoscut-o participând la un astfel de eveniment unde am întâlnit oameni noi și pot spune că de atunci schimbarea a intrat în viața mea ca un oaspete mult așteptat. Îi mulțumesc pe această cale că a fost pentru mine un deschizător de drumuri datorită căruia am cunoscut oameni a căror prezență mi-a schimbat viața în bine.

Dacă viața noastră e o sărbătoare, cu siguranță nu are farmec să o sărbătorim singuri, avem nevoie de oameni cu care rezonăm pentru a o sărbători. 

Așa că te invit să te lași surprins participând la acest eveniment, ca și cum ai primi un cadou al cărui conținut nu-l cunoști, te invit să te descoperi prin intermediul acestui cadou. Te așteptăm să ne cunoști, împărtășim idei, să învățăm unii de la alții, pentru că doar împreună putem construi o lume mai bună.

În încheiere, te las cu o piesă la care mi-au dat lacrimile când i-am ascultat mesajul: Haideți să ne sărbătorim și să credem că putem crea raiul pe pământ.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Lectii

Lectii de la 11even

Nu pot decât să mă bucur de faptul că de o vreme încoace cunosc oameni noi și interesanți, cu povești de viață care mă zguduie dar care mă și încurajează în drumul meu că merită…Da, abosolut tot ce faci pentru sufletul tău în această viață merită osteneala, chiar dacă de multe ori lucurile nu par să stea așa.

Am participat recent la evenimentul 11even Cluj, o celebrare a 11 povești de suflet în urma cărora cred că fiecare a plecat acasă mai câștigat decât venise. Într-adevăr atunci când vrei să faci ceva pentru tine, inevitabil te costă ceva, dar nu poți să știi în schimb cât te costă dacă nu faci acel lucru.

Mi-a săltat inima de bucurie când am aflat că lecțiile de viață și de transformare nu sunt doar subiectul meu preferat, că există atâția oameni minunați care nu trec ca orbii prin viață, oameni care au trecut prin multe experiențe, mai mult sau mai puțin plăcute, dar care și-au pus întrebări legate de rolul acestora și care au ales să împărtățească celorlalți din învățămintele lor.

Fiecare participant a reținut probabil ceea ce l-a interesat mai mult. Eu am reținut că nu e o rușine să ai eșecuri, că avem dreptul să greșim și să o luăm de la capăt devenind mai înțelepți decât ieri și mai siguri de puterea dinăuntrul nostru.

Chiar dacă pornim pe un drum, acesta nu e singurul drum din viața noastră, vom avea mereu parte de numeroase intersecții și vom fi puși mereu în situația aparent dificilă de a alege. Din experiența mea personală, pot spune că cel mai important e să alegi și să mergi mai departe, iar dacă ulterior alegerea se dovedește a fi fost greșită înseamnă că era nevoie să înveți o lecție din ea și oricum te vei întoarce la drumul care ți se potrivește.

Am mai aflat că atunci când reușim ceva, în realitate ne provocăm destinul și astfel ne înmulțim oportunitățile și bucuriile vieții. Însă ce mi-a plăcut cel mai mult a fost să aud un îndemn la a simți mai mult viața decât a gândi și a înceta să căutăm cu mintea ceea ce nu poate fi decât simțit (partea spirituală).

Și pentru că „numai un diamant poate șlefui un alt diamant” să începem să căutăm să învățăm de la oamenii pe care îi admirăm, de la oamenii care emană pace interioară și tot ceea ce noi vrem să dezvoltăm. Să lăsăm garda ego-ului jos și să ne deschidem pentru a învăța, pentru a ne transforma, iar pentru asta avem nevoie de maeștri, nu de șefi.

Și pentru că www.ozibuna.net  înseamnă multe pentru mine, am fost plăcut surprinsă să aflu că acest filmuleț a fost ales de organizatori: http://www.ozibuna.net/azi-e-o-zi-minunata. Va mulțumesc.

2 comentarii

Din categoria Lectii

Lectia iubirii

Poate că nu mă număr printre sufletele cu multa experienta de viață, am greșit ca toți oamenii, deși nu am experimentat nici plăcerea excesului și nici amărăciunea lipsurilor. Mă străduiesc în schimb să învăț zilnic din tot ce mi se întâmplă, astfel încât să trăiesc intens chiar și întâmplările aparent banale.

În timpul zilei privesc cerul cu norii lui de spumă care își schimbă forma în fiecare clipă, admir copacul de la fereastră ale cărui frunze aurii îmi arată că până și sfârșitul poate fi spectaculos de frumos și mă întreb dacă nu cumva acesta era motivul pentru care copiilor le strălucesc ochii.

Zâmbesc când trec pe stradă pe lângă un copil, privesc cu admirație tinerii îmbrăcați foarte artistic și mă uit cu drag la bătrâneii care încă se țin de mână pe stradă…

Însă pe lângă bucuria de a experimenta aceste trăiri își face loc inevitabil și mizeria acestei lumi, precum și fețele suferinde pe care le observ de asemenea zilnic prin oraș. Atunci îmi amintesc că fără întuneric n-ar exista lumină și că nu pot să fug de ceea ce mă doare. Pentru că a mă opune realității înseamnă a mă nega pe mine însămi, vorba Oanei Pellea „E normal să te doară tot, să te bucure tot”.

Așa am învățat lecția iubirii, am înțeles că fără iubire nu poți curăța mizeria din jurul tău, îți poți închide cel mult inima și să devii pasiv, dar asta e ca și cum ai acoperi gunoiul cu un covor și să pretinzi că acesta nu există. Nu putem evolua în viață atâta timp cât călcăm pe propriile noastre deșeuri, nu ne putem aștepta la sinceritate de la alții atât timp cât ne mințim pe noi înșine.

Fără iubire, lumea se împarte în alb și negru, iar absurditatea ei devine insuportabilă. Fără iubire, frica prinde rădăcini și preia controlul asupra vieții tale.

Lecția iubirii m-a învățat că a privi oamenii cu ochii inimii, a le vorbi cu vocea inimii și a le zâmbi cu inima, cu tot ceea ce ești înseamnă a aprinde o luminiță în întunericul acestei lumi în care mizeria și ignoranța par să prindă tot mai multă putere. Aprinde și tu o luminiță, căci nu poți ști niciodată câte alte lumini se vor mai aprinde după tine pentru a risipi întunericul.

 

2 comentarii

Din categoria Lectii