Arhive lunare: Mai 2012

Iubirea ca idee

White Lotus Absolute

A ajunge la Dumnezeu prin iubire…Mi-a plăcut atât de mult această idee, încât mintea mea s-a îndrăgostit de ea dedicându-i o mare parte din gânduri, cuvinte și cercetând-o pe toate părțile ca un om de știință care habar nu are ce studiază. Rezultatul nu a fost cel dorit pentru că inimii nu-i plac poveștile..

Așa am aflat că până și calea iubirii poate fi periculoasă dacă te atașezi de ea. Da, sună atât de frumos să ajungi la Dumnezeu prin intermediul celuilalt, te determină să cauzi profunzimile, dar atunci când te scufunzi în oceanul de vise există riscul să rămâi hipnotizat de ce ai văzut înăuntru și să uiți să revii la suprafață. Nu de alta, dar ești om, nu pește…

Și atunci mi-am dat seama de următoarele lucruri:

Iubirea e o idee frumoasă despre care toată lumea vorbește, dar această idee e precum reflexia lunii în apă…atinge-o și va dispărea. Atât timp cât vorbim despre iubire nu ne dăm voie să o trăim. Atât timp cât o privim ca pe o fântână în deșert e foarte probabil să descoperim că am fost seduși de un miraj.

Iubirea apare doar atunci când nu o gândești și nu o cauți. Iar dacă te grăbești să-i dai nume sau să vorbești despre ea a și dispărut deja precum un pește care îți alunecă din mâini.

Orice cale spirituală are pericolele ei. În primul rând acestea trebuie observate și recunoscute, pentru a merge mai departe. Unul din marile pericole este atașamentul de cale.

Calea iubirii este probabil una dintre cele mai atrăgătoare, dar dacă te încăpățânezi să te atașezi de ea ea nu va exista decât la nivel mental, adică la nivel de iluzie. Buddha spunea că atât timp cât credem în iluziile pe care mintea ni le fabrică, noi vom continua să suferim. Nicio iluzie nu rezistă decât dacă crezi cu adevărat în ea.

Așa am înțeles că a căuta să ajung la divinul din mine printr-o cale prestabilită de minte, indiferent care ar fi aceasta poate genera suferință.

Oare nu ajungem la tine, Doamne, zilnic? Oare nu ajungem la tine atunci când mirosim o floare cu roua dimineții pe ea, atunci când aducem un zâmbet în sufletul cuiva, atunci când ne și ne așezăm și ne ridicăm de la masă? Oare nu ajungem la tine atunci când admirăm cerul înstelat sau un clar de lună plină? Și atunci de ce cautăm mereu ceva „mai înalt” și „mai special”?

Am înțeles în sfîrșit că spiritualitatea din viața noastră se vede zilnic, în fiecare gest aparent mărunt pe care îl facem, în poziția corpului, în fiecare mișcare, în fiecare clipit de ochi, chiar dacă mintea nu e mulțumită și vrea mereu „altceva”.

Nu există o cale mai înaltă ca alta, nici mai specială decât alta, există doar cale. Și pentru a putea păși pe ea e nevoie să-ți lași atașamentele, ego-ul și toți gărgăunii din cap la ușă…

 

Un comentariu

Din categoria Lectii

Se intampla uneori

Se întâmplă uneori…Să cazi, să doară, dar să alegi să te ridici cu viteza cu care ai căzut! Tu alegi!

Se întâmplă uneori…Să te ridici, să lupți cu toată ființa ta și să cazi din nou obosit. Continuă!

Se întâmplă uneori…Să-ți dorești să iubești cu toată ființa ta, să trăiești iubirea, să o respiri, să o simți în oase și totuși să te doară. Orice-ar fi, iubește!

Se întâmplă uneori…să îți dorești să înveți cu orice preț și ca prețul pe care îl plătești să fie mai mare decât ți-ai imaginat. Continuă să înveți!

Se întâmplă uneori…să opui rezistență la ceea ce ți se întâmplă, să respingi sau să fugi de ce ar putea fi. Lasă să curgă!

Se întâmplă uneori….să nu îți mai poți ține în frâu emoțiile, să le dai drumul, să plângi, să strigi, să râzi și să-ți fie teamă de ce poate ieși din tine…Dă-le drumul!

Și se întâmplă uneori…să nu înțelegi de ce ți se întâmplă tocmai ție toate astea, să cauți în zadar explicații și să nu le găsești. Acceptă ceea ce se întâmplă așa cum este!

Și se întâmplă uneori…să nu se întâmple nimic! Zâmbește în continuare!

 

Un comentariu

Din categoria Lectii

Când îți alegi perechea…potrivită

cinderella-prince-with-cinderella-shoe

Lecții de viață primesc zilnic, uneori mai multe într-o zi, dar nu întotdeauna le notez. O sa-ți împărtășesc o lecție veche, dar mereu proapătă precum parfumul florilor de primăvară. Întâmplarea e una banală, însă plină de semnificații.

Într-una din zile îmi căutam o pereche de pantofi, nu voiam decât o simplă pereche de pantofi pentru că venise căldura, iar picioarele mele așteptau de mult să le dau o nouă pereche mult mai confortabilă care să le facă să se simtă bine. Așa că am căutat prin multe magazine, bineînțeles că m-au atras modelele finuțe și frumoase. Când le-am văzut eram convinsă că de data asta voi găsi ușor ceva pe gustul meu.

Dar spre surprinderea mea, perechile cele minunate și frumoase pe care le-am probat nu se potriveau picioarele mele. Parcă niciuna nu era făcută după forma tălpilor mele și toate mă apăsau când le probam sau îmi ieșeau din picioare. „Ciudat!” m-am gândit, „oare am eu niște picioare diferite?”.

Apoi am căutat pantofi mult mai scumpi numai să-i găsesc odată pe cei potriviți pentru că deja eram obosită după ore de umblat prin magazine. Dar nici cei scumpi nu se potriveau. Vânzătoarele ridicau din umeri. Și pentru că oboseala și iritarea începeau să crească, în primul magazin în care am intrat am și cumpărat prima pereche care mi-a căzut în mână. Am hotărât că mi se potrivește și am terminat.

Abia după ce am am început să umblu cu ei am constatat că mă strângeau și că i-am cumpărat degeaba, chiar dacă erau frumoși. Așa se întâmplă când nu-ți asculți corpul, în situația mea mesajul picioarelor era evident, dar n-am ținut cont. Ei bine, uite ce am învățat eu din toate astea…

Că în situații de alegere e nevoie să-ți amintești că nu ai doar minte care cântărește, ci și corp care îți transmite mesaje. Ascultă-ți corpul!

Că oricât ți-ai dori un lucru, dacă îl forțezi să se întâmple vor fi mari șanse să obții ceea ce în realitate nu îți doreai.

Că, printr-o comparație interesantă, dacă îți cauți perechea potrivită cu disperare s-ar putea să te înșele aparențele și să descoperi ulterior că nu ți se potrivește sau să te mulțumești cu ceea ce „îți pică în mână”, cu puțin (cu mențiunea că prin „pereche” poți înțelege ce vrei tu).

Și mai ales, că din alegerile proaste învățăm cel mai bine, chiar dacă prețul pe care îl plătim uneori e mare. În cazul meu, alegerile mai puțin inspirate m-au determinat să recurg la intuiție, curaj și încredere atunci când aleg.

În concluzie, alegerile potrivite le facem datorită alegerilor proaste anterioare…și atunci mai există oare „alegeri proaste”?

4 comentarii

Din categoria Lectii